10:32 Ei erau pe drum şi se suiau la Ierusalim; şi Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburaţi, şi mergeau îngroziţi după El. Isus a luat iarăşi la El pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se întâmple.
Se suiau la Ierusalim. [Isus prezice moartea Sa, Marcu 10,32-34 = Matei 20,17-19 = Luca
18: 31-34. Comentariu major: Matei].
Mergea înaintea lor. Solemnitatea acestei apropieri finale de Ierusalim era reflectată de comportarea lui Isus. Pe cât se pare El a mers anume înaintea lor contrar obiceiului Său, dorind, evident, să fie singur.
Erau tulburaţi. [,,Uimiţi”, KJV; G. Gal.]. Purtarea fără precedent a lui Isus i-a uimit pe ucenici şi i-a umplut de nelinişte (cf. DA 547)
A luat iarăşi la El pe cei doisprezece. Cei doisprezece cunoşteau prea bine străduinţele puse la cale pentru a lua viaţa Domnului şi Învăţătorului lor (vezi la Luca 13,31; cf. Ioan 11,7.8), dar nu-şi dădeau seama de faptul că până la urmă aceste străduinţe se vor dovedi cu succes (vezi Luca 18,34). Matei şi Marcu au puţin de spus cu privire la faptul că cei doisprezece nu înţelegeau importanţa explicaţiei lui Isus şi relatează, în schimb, un incident care arată cât de puţin înţelegeau ei din lucrurile acestea (Matei 20,20-28; Marcu 10,35-45).