1:40 A venit la El un lepros, care s-a aruncat în genunchi înaintea Lui, Îl ruga şi-I zicea: Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.
Un lepros. [,,Întâiul lepros, Marcu 1,40-45 = Matei 8,2-4 =Luca 5,12-16. Comentariu major: Marcu. Vezi harta p. 218; diagrama p. 231; cu privire la minuni, p. 208-213.]. Există o deosebire de păreri cu privire la faptul dacă minunea aceasta a avut loc după Predica de pe munte, ca în Matei sau în cursul cele dintâi călătorii în Galileea, ca aici. Marcu urmăreşte în general ceea ce ar părea să fie o ordine cronologică a evenimentelor, în timp ce Matei se abate adesea de la o ordine în ce priveşte timpul pentru a realiza un aranjament pe subiecte. De aceea, ordinea dată în Marcu pare preferabilă. În acord cu aceasta, vindecarea leprosului este, poate, unicul incident specific relatat în legătură cu întâia călătorie prin târgurile şi satele Galileeii. Vezi p. 191, 192, 274.
Matei (cap. 8,2-4) şi Luca (cap. 5,12-16) relatează de asemenea minunea aceasta, dar relatarea din Marcu este mai vie şi mai amănunţită. Mai târziu Isus a vindecat de repetate ori leproşi (vezi Matei 26,6; Luca 7,22; 17,12-14; cf. DA 557) şi a autorizat pe ucenicii Săi să facă la fel (Matei 10,8).
În ceea ce priveşte natura ,,leprei” în timpurile din vechime vezi vol. I, p. 763. Cu privire la diagnosticarea leprei şi la legile separării leproşilor şi a curăţirii lor, vezi la Levitic 13,14.
Iudeii considerau popular că lepra venea ca o judecată divină din cauza păcatului (vezi la Levitic 13,2). În felul acesta ei credeau că omul nicidecum nu ar trebui să se amestece în decretele lui Dumnezeu încercând să aline sau să vindece boala şi că nu ar fi putut face aşa ceva chiar dacă ar fi încercat. În consecinţă, lepra se presupunea că este simbolul extern al păcatului lăuntric şi persoana care suferea de ea nu era numai un proscris moral şi social, dar mai era şi privit ca un părăsit de Dumnezeu ( cf. DA 262).
Dacă vrei. Trei mari obstacole se prezentau probabil minţii acestui om suferind, oricare din ele ar fi putut fi suficient pentru a-i face perspectiva vindecării să pară îndepărtată dacă nu imposibilă. În primul rând, pe cât se ştie, nu era nici-o relatare că un lepros ar fi fost curăţit după timpul lui Elisei, cu vreo opt secole înainte. Al doilea obstacol s-ar fi putut să pară formidabil. Potrivit cu credinţa populară leprosul era sub blestemul lui Dumnezeu. Ar fi fost Isus dispus să-l vindece? Al treilea obstacol prezenta o problemă practică. Cum putea el să se apropie îndeajuns de Isus pentru a-I prezenta cererea? Oriunde mergea Isus, oamenii se îngrămădeau în jurul Lui şi legea rituală interzicea unui lepros să se apropie sau să stea alături de alţii.
Să mă curăţi. [,,Să mă faci curat”, KJV]. Gr. katharizo, ,,a curăţa”, şi nu therapeuo, ,,a vindeca”, ,,a tămădui”. Atât în vremurile VT cât şi în cele NT leproşii erau numiţi ,,necuraţi”, având nevoie să fie ,,curăţiţi” şi nu ,,bolnavi”, având nevoie să fie ,,vindecaţi”. Deosebirea aceasta în terminologie reflectă ideea că lepra era diferită de alte boli şi că deosebirea consta esenţial din necurăţie morală şi rituală.