1:32 Seara, după asfinţitul soarelui, au adus la El pe toţi bolnavii şi îndrăciţii.
Seara. [,,Când soarele apusese”, KJV]. Pare că dându-şi seama că termenul ,,seară” nu era destul de precis pentru iudei pentru a fixa momentul pe care el îl avea în minte, Marcu adaugă acest comentariu explicativ în plus. Unii comentatori au considerat această expresie adăugată ca tautologie, dar având în vedere imprecizia relativă a termenului tradus ,,seară”, lucrul acesta este foarte improbabil.
Motivul lui Marcu pentru a fi precis în ce priveşte timpul când bolnavii cetăţii au fost aduşi la uşa casei lui Petru se află probabil în faptul că legea rabinică interzicea orice atenţie acordată bolnavilor în Sabat, afară de cazurile urgente (vezi Ioan 5,10; 7,23; 9,14). De asemenea, actele de vindecare, afară de cazul de urgenţă extremă când viaţa însăşi era în primejdie, erau considerate lucru şi deci necorespunzătoare pentru ziua Sabatului (vezi la Luca 13,10-17).
Faptul că toţi cei trei scriitorii sinoptici descriu incidentul acesta în detaliu lasă să se înţeleagă faptul că el a fost o ocazie memorabilă pentru toţi ucenicii. Cei doisprezece fuseseră amar dezamăgiţi de primirea făcută până atunci lucrării lui Isus, mai ales în Iudea şi la Nazaret. Această demonstrare de încredere publică în El trebuie să le fi întărit mult propria credinţă.