1:25 Isus l-a certat, şi i-a zis: Taci, şi ieşi afară din omul acesta!
Certat. Gr. epitimao, literal, ,,a aprecia” în NT, ,,a considera cu greşeală”, ,,a dojeni”, ,,a mustra”, ,,a certa”. Isus a ,,certat” duhul rău fără ca ,,să rostească împotriva lui o judecată de ocară” (Iuda 9). Mustrarea pare să-i fi fost adresată din cauză că duhul I s-a adresat numindu-L Mesia. Isus ştia prea bine că o susţinere făţişă a mesianităţii la data aceea nu ar fi făcut decât să ridice prejudecăţi contra Lui în mintea multora. În plus, situaţia politică tulbure din Palestina producea mulţi hristoşi [mesia] mincinoşi, care propuneau să conducă pe concetăţenii lor la revoltă împotriva Romei (vezi Fapte 5,36.37; cf. DA 30, 733) şi Isus căuta să evite să fie considerat un mesia politic în înţelesul popular. Aceasta ar fi întunecat mintea oamenilor faţă de adevărata natură a misiunii Lui şi ar fi oferit autorităţilor un pretext de a reduce la tăcere ostenelile Lui.
Un alt motiv pentru care Isus evita să pretindă că este Mesia era că El dorea ca oamenii să-L recunoască astfel prin experienţă personală – observându-I viaţa desăvârşită, ascultând de cuvintele Lui pline de adevăr, având ocazia de a fi martori la marile Lui lucrări şi recunoscând în toate acestea împlinirea profeţiei VT. Evident, El a răspuns ucenicilor lui Ioan Botezătorul cu gândul acesta în minte, aşa cum a făcut (Matei 11,2-6).
Taci. Literal, ,,gura închisă”.