2:2 Dacă nu veţi asculta, dacă nu vă veţi pune inima ca să daţi slavă Numelui Meu, zice Domnul oştirilor, voi arunca în voi blestemul, şi voi blestema binecuvântările voastre; da, le-am şi blestemat, pentru că n-aveţi pe inimă porunca Mea.
Voi blestema binecuvântările voastre. Poate o referire la binecuvântările pe care preoţii erau obişnuiţi să le rostească asupra poporului (vezi Levitic 9,22.23; Numeri 6,23-26), însă mai probabil o referire la binecuvântările pe care Dumnezeu le revărsase asupra lor (vezi p. 27, 28), precum cele promise prin profetul Hagai cu un secol mai înainte (Hagai 2,15-19).
Le-am şi blestemat. ,,Blestemul” trebuie să fi fost deja vizibil pentru aceşti preoţi ca şi pentru popor.