9:61 Un altul a zis: Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas bun de la ai mei.
Lasă-mă întâi să mă duc. Scuza aceasta implică ezitare şi nehotărâre, poate chiar şi lipsă de bunăvoinţă de a face sacrificiul cerut de la ucenici.
Să-mi iau rămas bun. Aceasta cuprinde mai mult decât o scurtă întoarcere acasă. Potrivit cu obiceiul oriental, ar fi putut lua luni sau poate ani pentru a aranja lucrurile acasă. Mai rămăseseră numai vreo ,,şase luni din lucrarea lui Isus şi dacă acest ucenic în perspectivă plănuia să-I urmeze de fapt lui Isus, cel mai bun lucru ar fi fost să facă lucrul acesta fără zăbavă. Peste scurt timp ar fi fost prea târziu. El propunea acum să-L părăsească pe Isus pentru a-şi lua rămas bun de la toţi vechii săi prieteni şi s-ar fi putut ca ei să-l convingă să nu se reîntoarcă la Isus. Cerinţele lui Dumnezeu au prioritate faţă de acelea ale oamenilor, chiar ale rudelor apropiate (vezi Matei 12,48.49; 12,29). Poate că omul dorea să se mai dedea poftelor vieţii înainte de a părăsi totul pentru a-L urma lui Isus. Împrejurările erau foarte mult deosebite aici de acelea de pe vremea când Elisei fusese chemat să-L urmeze pe Ilie. Răspunsul lui Elisei a fost imediat; întârzierea lui pentru a-şi lua rămas bun de la părinţii săi a fost numai trecătoare (vezi la 1 Regi 19,20).
De la ai mei. [,,Care sunt acasă la mine”, KJV]. Rudele lui ar fi putut să-l împiedice cu vorba lor, chiar aşa cum mama şi fraţii lui Isus căutaseră să-L abată pe El de la calea datoriei (vezi la Matei 12,46).