7:7 De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci, zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit.
Vrednic. Vezi la v. 4. 6. Poate că scrupulele de conştiinţă cu privire la ceea ce sutaşul considera în mod greşit că este atitudinea lui Isus faţă de Neamuri (vezi la v. 4) îl împiedicaseră să aibă încredere în bunăvoinţa Lui, chiar până acolo încât să apară înaintea Lui în persoană. Totuşi, el a venit la Isus şi v. 7, 8 reprezintă ceea ce el a spus personal Domnului (vezi DA 316).
O vorbă. Sutaşul considera porunca lui Isus cu privire la vindecarea robului ca îndestulătoare pentru realizarea a ceea ce el cerea. Tocmai aceasta marca măsura credinţei sutaşului. Spre deosebire de omul de neam mare din Capernaum, cu un an mai devreme, sutaşul nu a cerut şi nici măcar nu a aşteptat ,,semne şi minuni” pentru a i se întări încrederea în puterea lui Isus (vezi la Ioan 4,48).
Va fi tămăduit. Ca şi leprosul a cărui mare credinţă îl determinase să strige: ,,Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti” (Matei 8,2), sutaşul părea să-şi dea seama că tot ce era necesar era ca Isus să vrea ca robul său să fie eliberat din chinurile bolii.