7:4 Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul, şi au zis: Face să-i faci acest bine;
L-au rugat. Gr. parakaleo, un cuvânt mai puternic decât cel folosit în v. 3 care înseamnă numai ,,a ruga” sau ,,a cere” (vezi la v. 3).
Stăruitor. Gr. spoudaios, ,,cu stăruinţă” sau ,,stăruitor”. Acesta era unul din înţelesurile pe care cuvântul ,,stăruitor” îl purta mai înainte (vezi Romani 12,12). Lucrul era urgent pentru că omul era ,,pe moarte” şi timpul era scurt.
Era vrednic. După propria sa păerere, sutaşul era nevrednic (v. 6.7). După cum vedeau ,,bătrânii” el era ,,vrednic” (v. 4). O conştienţă a propriei sale nevrednicii este o recomandare de cel mai înalt ordin. Dar la sutaş se pare că aprecierea propriei sale situaţii faţă de Isus era mai mult decât umilinţă. Deşi credincios în adevăratul Dumnezeu, sutaşul nu era încă un prozelit deplin şi, după vederile iudaice, el era încă păgân, deci neeligibil pentru a participa la serviciile religioase (vezi la v. 2. 5). Cu adevărat smerit cu inima înaintea lui Dumnezeu şi probabil conştient şi de poziţia lui înaintea iudeilor, el a căutat să evite să pună în încurcătură pe Isus, obligându-L să intre într-o casă păgână. Aceasta ar fi fost în cel mai bun caz ceva respingător pentru un iudeu pios şi l-ar fi făcut necurat din punct de vedere ceremonial (vezi Ioan 18,28). Un iudeu somat de o poruncă directă a unui ofiţer roman l-ar fi obligat să se conformeze somaţiei, deoarece a refuza ar fi fost interpretat ca rezistenţă faţă de autoritatea legal constituită. Evident sutaşul cu adevărat evlavios şi smerit a căutat să cruţe pe Isus de lucrul acesta şi să evite să-L pună în încurcătură. Umilinţa sutaşului era atât reală, cât şi practică (vezi la Luca 7,6).
Să-i faci acest bine. [,,Ar trebui să facă aceasta”, KJV]. Dovezi textuale atestă (cf. p. 146) exprimarea ,,tu [Isus] ar trebui să faci aceasta”.