7:44 Apoi S-a întors spre femeie, şi a zis lui Simon: Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei, şi Mi le-a şters cu părul capului ei.
S-a întors spre femeie. Deşi Hristos S-a întors către femeie când a vorbit, cuvintele Sale erau adresate lui Simon. Faptul acesta poate lăsa să se înţeleagă că Isus intenţiona ca cuvintele Sale să fie o mustrare pentru Simon şi o exprimare de recunoştinţă pentru Maria, pentru amabilitatea ei prevăzătoare. Această apreciere trebuia să fi însemnat mult mai mult pentru Maria, decât un cuvânt adresat ei singure, mai târziu, pentru că Isus a onorat-o în prezenţa acelora care considerau că au motive temeinice să o dispreţuiască şi să o ignore.
Nu mi-ai dat apă. Potrivit cu textul grec în fiecare caz –apa (v. 44), sărutarea (v. 45) şi uleiul
(v. 46) – cuvântul însuşi are locul dintâi pentru accentuare, că ,,apă nu mi-ai dat”, etc. Nu este clar pentru ce Simon nu a procurat măcar apă pentru oaspeţii săi. Este îndoielnic că el ar fi invitat o grupă de oaspeţi să participe la ospitalitatea casei şi a mesei lui şi apoi să le fi tăgăduit gesturile de curtoazie mai mărunte, dacă acestea ar fi fost obligatorii pentru gazdă. Se pare, mai degrabă, că contrastul pe care Hristos îl face aici între Simon şi Maria nu este atât de mult între o datorie omisă şi o datorie îndeplinită, cât de o favoare neglijată şi o favoare acordată. Simon era ospitalier, dar ar fi putut face şi mai mult decât făcuse. Actul de recunoştinţă al Mariei a fost făcut, nu ca o obligaţie, ci ca expresia unei inimi care dădea pe dinafară de iubire şi devoţiune.