7:3 Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimis la El pe nişte bătrâni ai Iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui.
Auzise vorbindu-se. [,,Când a auzit”, KJV]. Cunoştinţele sutaşului despre Isus erau limitate la veştile care ajunseseră la el cu privire la marile fapte ale Mântuitorului. El nu văzuse niciodată pe Isus înainte de ocazia prezentă (DA 315).
Bătrâni. Aceştia s-ar fi putut să fie sau locuitorii fruntaşi ai oraşului sau comitetul prezbiterilor sinagogii locale (vezi p. 56) sau se poate să fi servit în ambele calităţi. Datorită gesturilor prietenoase ale sutaşului (vezi la v. 5) el era în termeni deosebit de buni cu ,,bătrânii” în ciuda faptului că el era păgân şi nu iudeu. Dându-şi pe deplin seama de atitudinea obişnuită a iudeilor faţă de Neamuri (vezi la Matei 7,6), sutaşul se poate să fi fost nesigur în ce priveşte felul în care ar răspunde Isus la o cerere venită direct de la cineva care nu era din neamul Lui. Întrucât, poate, avusese experienţe neplăcute cu diferiţi conducători iudei în trecut, se poate să se fi temut de un refuz categoric. De asemenea, procedura corectă în modul tipic oriental era de a face aranjamente printr-un mijlocitor, care, probabil, era în situaţia de a obţine lucruri care altminteri ar fi fost refuzate. Poate chiar aceştia erau ,,bătrânii” sinagogii la care Isus mergea de obicei când era în Capernaum (vezi la Luca 4,16).
Deosebirea cea mai evidentă dintre relatarea lui Matei şi aceea a lui Luca apare în acest punct al naraţiunii, Luca relatează despre trimiterea a două delegaţii de către sutaş – ,,bătrânii” (v. 3) şi ,,prieteni” (v. 6) – în timp ce Matei nu pomeneşte pe nici unii. Acesta din urmă vorbeşte numai de sutaşul însuşi ca venind la Isus (cap. 8,5). Este probabil că Matei, reţinând că delegaţia vorbea de fapt din partea sutaşului, simplifică relatarea sa prezentând cuvintele solilor din partea sutaşului ca şi cum ele ar fi fost rostite de sutaşul însuşi. Astăzi, ca şi în vechime, un om cu autoritate se spune că face anumite lucruri când, de fapt, lucrarea este săvârşită de subordonaţii săi. Pilat, de pildă, se spune că a bătut cu biciul pe Isus (Ioan 19,1). Dar fapta bătăii a fost, natural, executată de un subordonat, la porunca lui Pilat. Pare că cele două delegaţii, ,,bătrânii” şi ,,prietenii” s-au prezentat lui Isus, dar când a devenit evident că El îşi continua drumul spre casa sutaşului, acesta din urmă a ieşit în persoană şi când a întâlnit pe Isus, a repetat de fapt aceeaşi solie pe care o trimisese prin ,,bătrâni” şi ,,prieteni”. În plus, Luca avea motive speciale de a menţiona orice act prietenesc din partea conducătorilor lui Israel faţă de Isus (vezi nota adiţională la sfârşitul capitolului). Vezi la Luca 5,2.
Să-L roage. [,,Rugându-L”, KJV] Sau ,,cerând”, ,,mijlocind”.
Vindeca. Gr. diasozo, ,,a trece bine prin”, ,,a salva”. Sutaşul dorea ca Isus să treacă cu bine pe robul său credincios prin boală.