7:29 Şi tot norodul care l-a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan;
Tot norodul. Unii consideră v. 29 şi 30 ca un comentariu inspirat în paranteză, din partea lui Luca şi nu o parte din vorbirea lui Isus cu privire la Ioan Botezătorul. O interpolare de lungimea aceasta, însă, ar fi cât se poate de neobişnuită pentru Luca. Nu există nici un motiv pentru care Hristos n-ar fi făcut această afirmaţie.
L-a auzit. Adică, au auzit pe Ioan Botezătorul.
Vameşii. Vezi la cap. 3,12.
Au dat dreptate. [,,Au justificat”, KJV]. Gr. dikaioo, aici însemnând, ,, a recunoaşte dreptatea lui Dumnezeu”. Poporul ,,a dat dreptate lui Dumnezeu” răspunzând la solia divină prin Ioan Botezătorul. Ei au recunoscut că ceea ce spunea Ioan era adevărat şi că în calitate de profet el avea dreptul să le facă anumite cereri.
Botezaţi. Vezi la Matei 3,6. Primirea botezului de la Ioan era o recunoaştere publică a faptului că Dumnezeu vorbise prin Ioan.
Botezul lui Ioan. Vezi la Matei 3,6. Botezul creştin a fost copiat după botezul lui Ioan (vezi Ioan 3,22.23; 4,1.2). Totuşi, biserica creştină primară pare să fi considerat că doar botezul lui Ioan nu era suficient (vezi Fapte 18,25; 19,1-5). Botezul lui era în esenţă un simbol al pocăinţei; de fapt, era numit ,,botezul pocăinţei” (Marcu 1,4; etc.). Botezul creştin preînchipuie pocăinţa (Fapte 2,38) şi, în plus, credinţa în Isus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu (Fapte 8,36.37) plus primirea Duhului Sfânt (Fapte 10,44-48; 19,1-6). Ioan, de fapt, prezisese că Isus urma să ,,boteze” cu Duhul Sfânt (vezi Matei 3,11; cf. Fapte 11,16). Aceasta nu înseamnă, însă, că botezul lui Ioan era fără aprobarea Duhului Sfânt.