7:22 Şi, drept răspuns, le-a zis: Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii învie, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
Drept răspuns le-a zis. [,,Isus răspunzând a zis”, KJV]. Câtre sfârşitul zilei Isus S-a întors către cei doi soli şi le-a dat o solie pentru a o duce înapoi celui care-i trimisese, o solie care s-a dovedit îndestulătoare pentru a răspunde la întrebările lui Ioan şi ale ucenicilor lui (vezi DA 217). Toate îndoielile au fost liniştite, chiar dacă s-ar fi putut să fi fie aspecte ale împărăţiei lui Hristos care nu erau deplin înţelese.
Spuneţi lui Ioan. Răspunsul lui Hristos la întrebarea celor doi ucenici ai lui Ioan este o parafrazare a lui Isaia 61,1) un pasaj recunoscut de iudei din timpul lui Isus ca fiind precis mesianic (vezi la Luca 4,18-21). Nu s-ar fi putut da un răspuns mai impresionant.
Hristos n-a menţionat ,,ziua răzbunării” nici la Nazaret, nici cu ocazia aceasta (vezi Isaia 61,2; Luca 4,19). În solia Lui adresată lui Ioan, Isus, de asemenea, n-a spus nimic despre ,,eliberarea” celor ,,robiţi” (Isaia 61,1). O astfel de referire ar fi putut fi uşor greşit înţeleasă şi ar fi putut trezi o falsă nădejde în inima lui Ioan pentru eliberare din închisoare. Implicată în răspunsul lui Isus era explicaţia că El nu venise să nimicească pe păcătoşi (vezi Luca 9,56; Ioan 3,17; 12,47), ci să-i refacă, fizic, mintal şi spiritual. El venise ,,pentru ca ei să aibă viaţă şi să o aibă din belşug” (Ioan 10,10). Răspunsul lui Isus la întrebarea lui Ioan: ,,Tu eşti Acela care are să vină?” era, ca să zicem aşa: ,,Da, dar Eu nu sunt felul acela de Mesia pe care voi îl aşteptaţi”.
Ce aţi văzut şi aţi auzit. Nu sunt martori mai buni ca martorii oculari. Hristos a făcut din aceşti doi soli martori oculari ai lucrării pe care El o făcea pentru sufletele şi trupurile oamenilor (cf. Luca 1,2; Ioan 1,14; 2 Petru 1,16; 1 Ioan 1,1.2).
Săracilor. Ţăranii şi lucrătorii de rând, analfabeţi primeau puţină atenţie de la Fariseii mândri şi de la rabinii învăţaţi. Atenţia lor, în cea mai mare parte, era rezervată pentru oamenii bogaţi şi influenţi. ,,Gloata cea mare” cu inima deschisă şi cu credinţă simplă, erau atraşi de Hristos şi ,,Îl asculta cu plăcere” (Marcu 12,37). Adesea, printre iudeii de pe vremea lui Hristos, cei ,,săraci” erau săraci nu numai în bunurile lumeşti, dar erau şi apăsaţi şi mâhniţi de către oamenii din poziţii de putere şi influenţă (vezi la Matei 5,3). Vezi p. 55.
Evanghelia. Sau ,,veşti bune” (vezi la Marcu 1,1).