7:21 Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele, şi multor orbi le-a dăruit vederea.
Chiar în clipa aceea. [,,În aceeaşi oră”, KJV]. Cei doi soli L-au găsit pe Isus în mijlocul mulţimilor de oameni, undeva în Galileea. Suferinzii de diferite boli îşi făceau loc cu greu prin mulţime spre a ajunge la locul unde Învăţătorul stătea sau şedea (vezi DA 216). Salutând cu curtoazie pe ucenicii lui Ioan, fără îndoială că Isus a evitat să răspundă la întrebarea lor şi Şi-a văzut de lucrarea Lui de vindecare în linişte.
Metoda lui Hristos de a răspunde la întrebarea pusă de cei doi soli, ca toate metodele Lui, este o metodă de importanţă majoră pentru pastori şi învăţători. Cu ocazia aceasta El ar fi putut să dea un răspuns bun şi practic, susţinut de numeroase citate din profeţi, dar nu a făcut aşa. Era ,,o cale nespus mai bună” (1 Corinteni 12,31), una care era în acelaşi timp mult mai impresionantă şi mai permanentă în rezultatele ei. Este demn de observat că dovada supremă pe care Hristos o oferă despre divinitatea Sa era perfecta adaptare a lucrării Sale la nevoile omenirii suferinde şi pierdute (vezi DA 217; cf. 406, 407).
Hristos nu a folosit întotdeauna metoda întrebuinţată aici la întâmpinarea ucenicilor lui Ioan. Cu o altă ocazie, după învierea Sa, El Şi-a ascuns identitatea faţă de cei doi ucenici în drumul lor spre Emaus, pentru a le îndrepta atenţia spirituală la faptul că evenimentele legate de moartea şi învierea Lui erau o împlinire a profeţiei. Instrucţiunea Lui practică din Scripturi oferea, în cazul acesta, cea mai puternică dovadă cu putinţă pentru ca urmaşii Lui să aibă credinţă în El (vezi DA 799).
Cei doi soli trimişi de Ioan auziseră ,,veştile” despre lucrarea lui Isus (v. 17.18); Acum ei Îl văzuseră personal şi nu se mai puteau îndoi de adevărul celor ce auziseră. Metoda lui Hristos de a le răspunde ilustrează de asemenea un alt principiu important al predării adevărului – El a prezentat dovezile şi a lăsat pe ucenicii lui Ioan să-şi tragă concluziile. El n-a dogmatizat, El nu le-a impus să ia cuvântul Lui ca răspuns şi n-a afirmat că oricine ar fi spus ceva contrar era în rătăcire. Mintea lor era lăsată complet liberă spre a exercita judecata în acea problemă pe temeiul a ceea ce spusese profeţia că va face Mesia (vezi la v. 22) şi ceea ce El Însuşi făcea (v. 21).
De boli şi chinuri. [,,De boli şi de răni”, KJV; G. Gal.]. Vezi la Matei 4,23; Marcu 3,10.
Duhuri rele. E important să observăm că medicul Luca face o atentă deosebire între cei posedaţi de demoni şi aceia a căror suferinţă este limitată la fiinţa umană. Faptul acesta înlătură posibilitatea ca el să le fi confundat pe cele două, aşa cum au susţinut unii (vezi cap. 6,17.18; 7,2; 8,27-36; notă adiţională la Marcu 1).
Dăruit. Gr. charizomai, ,,a face o favoare” sau ,,a fi milostiv”; de la charis, ,,har sau ,,favoare” (vezi la cap. 1,30). Când Isus restaura sănătatea altora, fapta Lui nu era superficială sau mecanică; era, mai degrabă, o expresie a interesului şi sentimentului plin de simpatie a inimii Lui mari, pline de iubire pentru toţi oamenii./IND