7:16 Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: Un mare proroc s-a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.
Toţi au fost cuprinşi de frică. [,,A venit o frică peste toţi”, KJV]. Sau ,,pe toţi i-a apucat frica”.
Slăveau pe Dumnezeu. Potrivit cu textul grec ei slăveau fără încetare pe Dumnezeu. Când oamenii şi-au revenit din frică cel dintâi gând al lor a fost de a proslăvi pe Dumnezeu.
Un mare prooroc. Experienţa această le-a adus aminte fără îndoială de întâmplări asemănătoare din vechime. Aici era o dovadă incontestabilă de putere divină şi oamenii trăgeau concluzia că agentul omenesc prin care ea se manifestă trebuie să fie ,,prooroc”. Comparaţi şi făgăduinţa mesianică din Deuteronom 18,15 şi reacţia iudeilor faţă de Ioan (vezi Ioan 1,21) şi mai târziu faţă de Isus (vezi Ioan 6,14; cf. cap. 4,19; 7,40).
Fiecare creştin care jeleşte pierderea celor scumpi poate găsi mângâiere în compătimirea pe care Isus a simţit-o pentru văduva din Nain (vezi la v. 13) şi are privilegiul îmbărbătării în faptul că acelaşi Isus încă mai ,,veghează împreună cu fiecare fiinţă întristată lângă sicriu” (DA 319). Acela care ţine în mâinile Sale cheile morţii şi ale mormântului (Apocalipsa 1,18) va zdrobi într-o zi legăturile care leagă pe cei iubiţi ai Săi şi-i va elibera pentru totdeauna din ghearele marelui vrăjmaş al neamului omenesc (vezi 1 Corinteni 15,26; 2 Timotei 1,10).