7:13 Domnul, când a văzut-o, I s-a făcut milă de ea, şi i-a zis: Nu plânge!
Domnul. Acesta este unul din relativ puţinele cazuri când scriitorii Evangheliei vorbesc despre Isus numindu-L ,,Domn”.
I S-a făcut milă. [,,A avut milă”, KJV]. Iubirea şi mila lui Isus sunt adesea menţionate ca motive pentru săvârşirea de minuni (vezi la Matei 14,14; 15,32; 20,34; Marcu 1,41; 8,2; etc.). Nici-o cerere nu a pornit de pe buzele ei şi după câte ştim nici o rugăminte nu s-a ridicat din inima ei. Dar în simpatia Lui pentru omenirea suferindă, Isus a răspuns la rugăciunea nerostită, aşa cum atât de adesea face pentru noi astăzi.
Nu plânge. Sau, ,,încetează de a plânge”. Văduva avea depline motive pentru marea ei întristare. Dar Isus era pe punctul de a-i da motiv pentru bucuria cea mai mare cu putinţă şi nu merita ca ea să continue să plângă, afară de cazul că ar fi fost cu lacrămi de bucurie. La fel, înainte de a-l învia pe Lazăr, Isus a căutat să inspire nădejde şi încredere mai dinainte pentru săvârşirea minunii de a da viaţă (vezi Ioan 11,23-27).