6:30 Oricui îţi cere, dă-i; şi celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi.
Dă-i. [,,Daţi fiecărui om”, KJV]. Timpul verbelor din textul grec traduse prin ,,dă”, ,,ia” şi ,,cere” exprimă acţiune repetată sau formată ca obicei. Îndemnul ,,oricui îţi cere dă-i” nu înseamnă a-i da tot ce cere şi nici nu pretinde cuiva de a da ceva de fiecare dată când i se cere. Aşa după cum arată clar forma verbului şi după cum vădeşte nota generală a întregii Predici de pe Munte, Hristos vrea să spună că a da trebuie să devină ceva intrat în obicei pentru noi. Îndemnul lui Hristos nu înseamnă că un creştin este obligat să dea fără discernământ, fără să ţină seama de nevoie. Mai degrabă, el va avea un spirit generos care este gata şi bucuros să dea - potrivit cu nevoia reprezentată de cerere şi propria lui capacitate de a satisface nevoia (vezi la Matei 5,42). Un creştin va răspunde de regulă favorabil la cererile care i se fac pentru acordarea de ajutor. El nu va fi lipsit de bunăvoinţă şi nu va refuza să dea, aşa cum este obiceiul oamenilor cu inima nerenăscută. El va fi dispus să conlucreze cu alţii şi să nu li se opună.