6:11 Ei turbau de mânie, şi s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.
Mânie. [,,Nebunie”, KJV; ,,Nebunia urii”, G. Gal.]. Gr. anoia, literal, ,,o lipsă de sens” de la a, un prefix negativ şi nous ,,minte”; de unde ,,furie fără sens”. Oamenii aceştia ,,îşi ieşiseră din minţi”. Din punct de vedere al Fariseilor aceasta era cel puţin a cincea încălcare din partea lui Isus a legii rabinice de la începutul lucrării Lui galileene (vezi la Marcu 2,24). Vrăjmaşii Lui erau plini de furie; turbarea lor era înrudită cu nebunia. Acelaşi duh care îl stăpânea pe demonizat (vezi nota adiţională la Marcu 1) le şi împietrea inimile lor.
S-au sfătuit între ei. Ei nu mai erau în stare să se stăpânească şi mânia lor fierbea în clocote când au început să discute despre ceea ce să facă în privinţa situaţiei. Dilema lor stătea în faptul că Isus enunţase clar un principiu pe care ei nu-l puteau tăgădui şi că poporul ţinea cu Isus. Potrivit cu relatarea din Marcu, se pare că ei nici măcar nu puteau să aştepte sfârşitul serviciului, ci au ieşit afară înainte ca adunarea să se fi terminat pentru a discuta problema (vezi la cap. 3,6).
Ce să facă. [,,Ce ar fi putut să facă?”, KJV]. Mai înainte, în primăvara aceluiaşi an, 29 d.Hr., Sinedriul hotărâse să ia viaţa lui Isus şi pusese spioni să-L urmărească şi să raporteze ce spunea şi ce făcea El (vezi DA 213; Ioan 5,18; vezi la Marcu 2,6). Hotărârea fusese deja luată şi rămânea numai întrebarea cum să realizeze fapta cu o aparenţă de legalitate. Reacţiile poporului şi ale conducătorii lor erau frapant de opuse. Invidia, răutatea şi ura cărturarilor şi Fariseilor sporeau direct proporţional cu creşterea popularităţii care întâmpina lucrările lui Hristos în Galileea. Simţind primejdia iminentă, puţin mai târziu mama şi fraţii Lui L-au îndemnat să-Şi întrerupă lucrarea din cauza opoziţiei pe care o trezea (vezi la Matei 12,46).