6:10 Atunci, Şi-a rotit privirile peste toţi, şi a zis omului: Întinde-ţi mâna! El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.
Şi-a rotit privirile peste toţi. După ce a anunţat clar principiul fundamental implicat, Isus a făcut o pauză pentru a da timp cuvintelor Lui să facă efect. Privirea lui pătrunzătoare a trecut încet peste audienţa în aşteptare, probabil pentru a reîntări învăţătura şi pentru a o imprima în inima prietenului şi a duşmanului. Ca şi atunci când a curăţit Templul, privirea Sa a copleşit adunarea cu un simţ de înfiorare, aducând pe cei prezenţi înaintea justiţiei divine – înaintea Aceluia care a făcut Sabatul şi care avea să-i judece în ziua de pe urmă (vezi DA 158; cf. 590). Fiecare ochi era aţintit la Isus şi la omul care stătea în picioare aproape de El. Principiul implicat fusese clar enunţat; acum Isus era pe punctul de a rupe tăcerea impresionantă lucrând în armonie cu principiul acesta.
Întinde-ţi mâna. Isus l-a invitat pe om să facă ceea ce până în clipa aceea nu fusese în stare să facă şi el a făcut. În felul acesta omul a dat dovadă de credinţa sa în puterea lui Isus; el a ascultat porunca Aceluia care ordonase şi ţinerea Sabatului şi a fost făcut sănătos din punct de vedere corporal. Cooperarea efortului omenesc cu puterea divină este întotdeauna esenţială pentru fiinţele omeneşti – fie în domeniul fizic, fie în cel spiritual. Fără o astfel de conlucrare nu poate fi nici vindecare fizică, nici vindecare spirituală.