Printable ModeLuca, 6
|
6:1 Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile, şi le mâncau. Într-o zi de Sabat. [,,Al doilea Sabat după întâiul”, KJV; ,,Într-o zi de sâmbătă – a doua după Paşte” G. Gal.] [Smulgerea spicelor în Sabat, Luca 6,1-5 = Matei 12,1-8 = Marcu 2,23-28. Comentariu major: Marcu]. Gr. sabbaton deuteroproton, literal ,,un al doilea întâiul Sabat”. Înţelesul precis al expresiei tradusă astfel este incert. Dovezi textuale favorizează (cf. p. 146) exprimarea simplă ,,un Sabat”. Unii traducători au impresia că greutatea dovezilor favorizează exprimarea mai scurtă, în timp ce alţii ţin la exprimarea mai lungă. Deuteroprotos nu apare nicăieri, nici în Biblie, nici în literatura greacă veche. Unii au presupus că ar fi însemnat Sabatul al doilea după Paşte; alţii, că era întâiul Sabat al unui al doilea an într-o serie a unui an sabatic; alţii, că era al doilea Sabat dintr-o serie de Sabate din calendarul ritual; alţii, că el doar face deosebire dintre Sabatul menţionat aici, de Sabatele anterioare ale cap. 4.16.31. Nici una din sugestiile acestea nu pare să aibă multe dovezi în favoarea ei. Poate că este cel mai bine să admitem simplu că nu ştim ce idee transmite cuvântul acesta. 6:2 Unii dintre Farisei le-au zis: Pentru ce faceţi ce nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului? Verset ce nu a fost comentat. 6:3 Isus le-a răspuns: Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit, el, şi cei ce erau împreună cu el? Verset ce nu a fost comentat. 6:4 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, a mâncat din ele, şi a dat şi celor ce erau cu el, măcar că nu era îngăduit să le mănânce decât preoţii? Verset ce nu a fost comentat. 6:5 Şi le zicea: Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului. Şi le zicea. [,,Şi El zicea”, KJV]. Codex Bezae plasează v. 5 imediat după v. 10 şi substituie aici o inserţie curioasă, dar de altminteri nesusţinută: ,,În aceaşi zi, văzând pe cineva că lucrează în Sabat i-a spus: ,,Omule, dacă ştii ce faci, ferice de tine; dar dacă nu ştii, eşti blestemat şi călcător al Legii”. O inserare evidentă ca aceasta, deşi interesantă, nu are nici o valoare în exegeza biblică. Probabil a fost făcută într-un efort de a procura spijin biblic pentru ţinerea duminecii. 6:6 În altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă, şi învăţa pe norod. Acolo era un om, care avea mâna dreaptă uscată. În altă zi de Sabat. [Omul cu mâna uscată, Luca 6,6-1 = Matei 12,9-14 = Marcu 3,1-6. Comentariu major: Marcu şi Luca. Vezi harta p. 218; cu privire la minuni p. 208-213]. Scripturile nu dau nici un indiciu cu privire la cadrul cronologic al întâmplării din v. 6-11. S-ar putea deduce din Matei 12,9, luat singur, că vindecarea mânii uscate a avut loc în acelaşi Sabat cu incidentul din holdă, dar Luca arată clar că s-a întâmplat ,,în altă zi de sabat”. În plus, Isus şi ucenicii Săi erau în drumul lor spre casă venind de la sinagogă atunci când au trecut printre lanuri (DA 284), în timp ce cu ocazia aceasta sunt în sinagogă (vezi Matei 12,9). Pare că toţi cei trei scriitori sinoptici au grupat anumite incidente ale conflictului dintre Isus şi conducătorii iudei în ordine pe subiecte şi nu cronologic, cea mai bună modalitate pentru a scoate în evidenţă opoziţia în creştere a cărturarilor şi a Fariseilor faţă de Isus şi lucrarea Lui. Vezi p. 191, 192, 274. Învăţa. Numai Luca relatează faptul că Hristos a ţinut ceea ce noi am numi predică (vezi la cap. 4,16.17.20.21). Mâna dreaptă. Numai Luca, cu ochiul lui profesionist de medic, observă acest amănunt. Nu este sigur dacă numai mâna sau şi mâna şi braţul erau atrofiate sau paralizate. Cuvântul grec tradus aici ,,mână” poate cuprinde şi braţul, şi aşa este folosit de scriitorii greci. Acesta era al cincilea conflict al lui Hristos cu cărturarii şi Fariseii relatat după începutul lucrării Sale galileene (vezi la Marcu 2,24). 6:7 Cărturarii şi Fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Cărturarii şi Fariseii. Pentru o discuţie despre aceste grupe vezi p. 51, 52, 55. Pare să fi fost cărturari şi Farisei în orice sinagogă mare şi mai ales în Sabat; totuşi, este posibil că cel puţin unii din cei prezenţi erau în audienţă ca spioni cu scopul specific de a-L urmări pe Isus şi de a raporta cu privire la ceea ce El ar face şi ar zice (vezi la Marcu 2,6). Pândeau. Potrivit cu textul grec ,,ei stăruiau veghind”. Oamenii care Îl supravegheau pe Isus atât de atent erau probabil prezenţi pentru scopul acela specific. De fapt, spionii au stăruit să urmărească pas cu pas pe Hristos în tot restul lucrării Sale galileene. Va vindeca în ziua Sabatului. Comparaţi vindecarea demonizatului în sinagoga din Capernaum (vezi Marcu 1,21-28), vindecarea paraliticului la scăldătoarea Betesda (vezi Ioan 5,1-16), omul orb la scăldătoarea Siloam (vezi Ioan9,1-7), femeia bolnavă de 18 ani (vezi Luca 13,10-17), omul bolnav de hidropizie (vezi cap. 14,1-6). Pe lângă aceste minuni din Sabat mai publice, Hristos a vindecat şi pe soacra lui Petru (vezi Marcu 1,29-31). Împreună cu vindecarea omului cu mâna uscată, acestea fac şapte minuni de vindecare săvârşite de Isus în ziua de Sabat, relatate de evanghelişti. Astfel, din aproape douăzeci de cazuri specifice de vindecare menţionate în Evanghelii, o treime a avut loc în Sabat. Vezi p. 210-212; vezi la Ioan 5,16. Să aibă. [,,Să găsească”, KJV]. Cărturarii şi Fariseii erau porniţi să afle cum să pună stavilă lucrării lui Hristos; ei erau hotărâţi să susţină o acuzaţie contra Lui. 6:8 Dar El le ştia gândurile; şi a zis omului, care avea mâna uscată: Scoală-te, şi stai în mijloc. El s-a sculat, şi a stat în picioare. El le ştia gândurile. Vezi la Marcu 2,8. Cu spionii pe urmele Lui, Isus nu ar fi avut nici o dificultate de a le determina direcţia gândirii cu privire la tot ce ar fi făcut El. Însăşi prezenţa lor îi trăda; şi ca şi cum aceasta nu ar fi fost îndeajuns, expresia feţei lor spunea acelaşi lucru. Aceasta, însă, nu vrea să spună, aşa cum zic unii critici, că Isus nu avea putere supranaturală de a citi gândurile oamenilor. Au fost câteva cazuri în care, cu siguranţă, El a dat pe faţă o înţelegere supranaturală a proceselor de gândire ale diferitelor persoane (vezi Ioan 8,6-9; 13,21-30; DA 461, 655). Stai în mijloc. Omul nu numai că trebuia să se ridice pe picioarele sale, dar să-şi schimbe şi poziţia, aşa încât toţi cei din sinagogă să-l poată vedea cu uşurinţă. Foarte probabil el şedea în spate, sau într-un colţ ,sau poate după un stâlp. Pe de altă parte, Isus era probabil în partea din faţă a sinagogii atunci şi fără îndoială l-a chemat pe om să vină aproape de locul unde El Însuşi stătea în picioare sau şedea jos în momentul acela. În contrast izbitor cu candoarea şi sinceritatea lui Isus erau încercările sinuoase, stângace şi ascunse ale cărturarilor şi Fariseilor de a-L spiona şi de a-I întinde curse. 6:9 Şi Isus le-a zis: Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde? Vă întreb. [,,Vă voi întreba”, KJV]. Potrivit cu relatarea evenimentului de către Matei, se pare că Fariseii deja puseseră întrebarea dacă se cuvine să se facă vindecare în zi de Sabat (vezi Matei 12,10). Este îngăduit? [,,Este legal”, KJV]. Vezi la Marcu 2,24. Legile rabinice erau din nou arătate ca fiind în conflict cu nevoile oamenilor. Aceia care astăzi pretind că Isus nu a ţinut seama de Legea lui Dumnezeu, cu alte cuvinte, că prin învăţătură şi exemplu El S-a abătut de la cerinţele poruncii a patra, îşi unesc forţele cu cărturarii şi Fariseii şi se împărtăşesc de spiritul lor. La sfârşitul vieţii Sale pământeşti Isus afirma că ţinuse fiecare poruncă a Tatălui Său (vezi Ioan 15,10). Bine, ori a face rău? Aici în sensul de a da ajutor sau a dăuna. Potrivit cu relatarea lui Matei, cărturarii puseseră mai înainte întrebarea lui Isus, dacă era îngăduit [,,legal”] să vindece în Sabat (Matei 12,10). Reglementările rabinice făceau o strictă deosebire între cazuri de boală cronică şi cazuri care însemnau primejdie imediată de moarte. În mod specific, anumite boli erau numite ca fiind mai grave decât altele şi acelora care sufereau de aceste boli li s-ar fi putut da ajutor potrivit cu nevoia lor. În Sabat nu se luau măsuri pentru uşurarea durerii care nu însemna o boală acută sau de a ajuta pe aceia care sufereau timp îndelungat, ca acela pe care Isus era pe punctul de a-l vindeca. Este probabil că legea era interpretată mai mult sau mai puţin literal şi că persoane care sufereau de multe alte boli erau de fapt îngrijite în Sabat. Pentru informaţii în plus cu referire la îngrijirea bolnavilor în Sabat vezi Mişna, Shabbath, 14,4; 22,6, ed. Socino a Talmudului, p. 539, 540, 747. A scăpa un suflet. [,,A salva viaţa”, KJV]. Potrivit cu o altă maximă, a refuza să faci bine ar însemna să faci un rău, a neglija să te îngrijeşti de viaţă ar însemna să iei viaţa. Dar viaţa omului acestuia nu era în primejdie şi actul vindecării putea deci să fie amânat până după Sabat. Însă Isus a afirmat că nu putea fi ceva rău a face bine în Sabat. Din punctul de vedere al lui Isus, a trece pe lângă ocazia de a-i da ajutor unui suferind ar însemna a face rău. Cărturarii şi Fariseii se gândeau la mărunta lor regulă ca nu cumva să fie călcată; Isus le îndruma atenţia la principiul fundamental implicat. A nu salva viaţa însemna a o lua; a nu face ceea ce ar fi promovat viaţa ar fi însemnat a o reduce (vezi Iacov 4,17). Aceasta era o extensie a principiului poruncii a şasea, aşa cum era iluminată de Hristos în Predica de pe Munte (vezi la Matei 5,21-24) şi porunca a şasea nu era nicidecum în conflict cu a patra. Sabatul, spunea Isus ,,a fost făcut pentru om” (Marcu 2,27) şi faptele de îndurare şi de necesitate era în acord cu ţintele lui. Cărturarii şi Fariseii aveau ucidere în inima lor. Acuzaţia lor făcea parte din complotul de a-I lua viaţa lui Isus (vezi la Luca 6,11; cf. Fapte 3,15) şi Isus, cunoscându-le ,,gândurile” ştia că ei unelteau să-L nimicească (vezi Luca 6,8). Probabil că Isus avea lucrul acesta în minte când vorbea despre nimicirea vieţii şi căuta să le îndrepte atenţia la faptul că răutatea din inima lor îi făcea adevăraţi călcători ai Sabatului. Matei adaugă ilustraţia plină de însemnătate prin care Hristos le atrăgea atenţia la faptul că ei ar fi făcut pentru un animal necuvântător ceea ce nu erau dispuşi să facă pentru o fiinţă omenească (vezi Matei 12,11.12). Unii din ei ar fi lăsat un om să sufere, dar ar fi salvat un animal de la suferinţă – ca nu cumva să rezulte o pagubă financiară pentru stăpân. Numai o falsă concepţie cu privire la Dumnezeu putea duce la o reglementare a Sabatului care acordă o mai mică valoare vieţii omeneşti decât vieţii dobitoacelor necuvântătoare. 6:10 Atunci, Şi-a rotit privirile peste toţi, şi a zis omului: Întinde-ţi mâna! El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă. Şi-a rotit privirile peste toţi. După ce a anunţat clar principiul fundamental implicat, Isus a făcut o pauză pentru a da timp cuvintelor Lui să facă efect. Privirea lui pătrunzătoare a trecut încet peste audienţa în aşteptare, probabil pentru a reîntări învăţătura şi pentru a o imprima în inima prietenului şi a duşmanului. Ca şi atunci când a curăţit Templul, privirea Sa a copleşit adunarea cu un simţ de înfiorare, aducând pe cei prezenţi înaintea justiţiei divine – înaintea Aceluia care a făcut Sabatul şi care avea să-i judece în ziua de pe urmă (vezi DA 158; cf. 590). Fiecare ochi era aţintit la Isus şi la omul care stătea în picioare aproape de El. Principiul implicat fusese clar enunţat; acum Isus era pe punctul de a rupe tăcerea impresionantă lucrând în armonie cu principiul acesta. Întinde-ţi mâna. Isus l-a invitat pe om să facă ceea ce până în clipa aceea nu fusese în stare să facă şi el a făcut. În felul acesta omul a dat dovadă de credinţa sa în puterea lui Isus; el a ascultat porunca Aceluia care ordonase şi ţinerea Sabatului şi a fost făcut sănătos din punct de vedere corporal. Cooperarea efortului omenesc cu puterea divină este întotdeauna esenţială pentru fiinţele omeneşti – fie în domeniul fizic, fie în cel spiritual. Fără o astfel de conlucrare nu poate fi nici vindecare fizică, nici vindecare spirituală. 6:11 Ei turbau de mânie, şi s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus. Mânie. [,,Nebunie”, KJV; ,,Nebunia urii”, G. Gal.]. Gr. anoia, literal, ,,o lipsă de sens” de la a, un prefix negativ şi nous ,,minte”; de unde ,,furie fără sens”. Oamenii aceştia ,,îşi ieşiseră din minţi”. Din punct de vedere al Fariseilor aceasta era cel puţin a cincea încălcare din partea lui Isus a legii rabinice de la începutul lucrării Lui galileene (vezi la Marcu 2,24). Vrăjmaşii Lui erau plini de furie; turbarea lor era înrudită cu nebunia. Acelaşi duh care îl stăpânea pe demonizat (vezi nota adiţională la Marcu 1) le şi împietrea inimile lor. S-au sfătuit între ei. Ei nu mai erau în stare să se stăpânească şi mânia lor fierbea în clocote când au început să discute despre ceea ce să facă în privinţa situaţiei. Dilema lor stătea în faptul că Isus enunţase clar un principiu pe care ei nu-l puteau tăgădui şi că poporul ţinea cu Isus. Potrivit cu relatarea din Marcu, se pare că ei nici măcar nu puteau să aştepte sfârşitul serviciului, ci au ieşit afară înainte ca adunarea să se fi terminat pentru a discuta problema (vezi la cap. 3,6). Ce să facă. [,,Ce ar fi putut să facă?”, KJV]. Mai înainte, în primăvara aceluiaşi an, 29 d.Hr., Sinedriul hotărâse să ia viaţa lui Isus şi pusese spioni să-L urmărească şi să raporteze ce spunea şi ce făcea El (vezi DA 213; Ioan 5,18; vezi la Marcu 2,6). Hotărârea fusese deja luată şi rămânea numai întrebarea cum să realizeze fapta cu o aparenţă de legalitate. Reacţiile poporului şi ale conducătorii lor erau frapant de opuse. Invidia, răutatea şi ura cărturarilor şi Fariseilor sporeau direct proporţional cu creşterea popularităţii care întâmpina lucrările lui Hristos în Galileea. Simţind primejdia iminentă, puţin mai târziu mama şi fraţii Lui L-au îndemnat să-Şi întrerupă lucrarea din cauza opoziţiei pe care o trezea (vezi la Matei 12,46). 6:12 În zilele acela, Isus S-a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. În zilele acelea. [Numirea celor doisprezece, Luca 6,12-16 = Marcu 3,13-19. Comentariu major: Marcu.]. Adică, nu mult după experienţa relatată în v. 6-11. Să Se roage. Luca pare să fi fost deosebit de impresionat de viaţa de rugăciune a lui Isus şi se referă la ea mai des decât o fac alţi scriitori ai Evangheliei. Pentru o discutare a vieţii de rugăciune a lui Isus vezi la Marcu 3,13. 6:13 Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi, şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, şi anume: Verset ce nu a fost comentat. 6:14 Pe Simon, pe care l-a numit şi Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan; pe Filip; pe Bartolomeu; Simon. Până la punctul acesta din naraţiune Luca se referă la Petru numindu-l Simon (cap. 4,38; 5,3-5.10), cu excepţia unei singure ocazii când îi zice Simon Petru (cap. 5,8). De aici înainte el este în mod obişnuit menţionat cu numele de Petru (cap. 8,45.51; 9,20.28.32.33; 12,41; etc.). 6:15 pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit Zilotul; Verset ce nu a fost comentat. 6:16 pe Iuda, fiul lui Iacov; şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător. S-a făcut vânzător. [,,Era trădătorul”, KJV]. Literal, ,,a ajuns trădător”. La data aceasta Iuda nu era trădător, decât potenţial. La data când a fost ales el nu dădea pe faţă nici o tendinţă spre trădare. Fără îndoială nici el însuşi nu şi-a dat seama că anumite trăsături rele de caracter latente urmau să ducă la un punct culminant atât de lipsit de glorie al vieţii sale (vezi la Marcu 3,19). 6:17 S-a pogorât împreună cu ei, şi S-a oprit într-un podiş unde se aflau mulţi ucenici de ai Lui, şi o mare mulţime de oameni, care veniseră din toată Iudea, din Ierusalim, şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. S-a pogorât. [Predica de pe Munte, Luca 6,17-49 = Matei 5,1 la 8,1. Comentariu major: Matei]. Adică, de pe muntele unde petrecuse noaptea în rugăciune înainte de numirea şi hirotonirea celor doisprezece (vezi la Marcu 3,13). Podiş. [,,Câmpie”, KJV]. Literal, ,,un loc neted”, poate locul din munţi unde Isus condusese mulţimea (vezi DA 298; vezi la Matei 5,1). 6:18 Cei chinuiţi de duhuri necurate, erau vindecaţi. Verset ce nu a fost comentat. 6:19 Şi tot norodul căuta să se atingă de El, pentru că din El ieşea o putere, care-i vindeca pe toţi. Să se atingă de El. Vezi la Marcu 3,10. Putere. [,,Virtute”, KJV]. Gr. dunamis, ,,putere” (vezi la cap. 1,35). Verbul însoţitor tradus ,,ieşea” este mai corect tradus ,,ieşea fără încetare”. Accentul este pus pe faptul că puterea divină stăruia să vină de la El. Putere radia de la El ori de câte ori era nevoie de ea. ,,Însuşi cerul era electrizat de putere spirituală” (Robertson). Aşa ar trebui să fie şi cu reprezentanţii lui Hristos astăzi. 6:20 Atunci Isus Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi, şi a zis: Ferice de voi, care sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră! A ridicat. Vezi la Matei 5,2. Ferice. [,,Binecuvântaţi”, KJV]. Luca relatează patru din fericirile date de Matei. Pentru o comparaţie a celor două serii de fericiri, vezi la Matei 5,3. Pe lângă cele patru fericiri, Luca dă patru vaiuri comparabile (vezi Luca 6,24-26). Săraci. [,,Voi săracilor”, KJV]. Luca pare să aplice fericirile mai literal sau material decât o face Matei (vezi la Matei 5,3). Literalitatea aceasta devine şi mai aparentă în legătură cu vaiurile însoţitoare (vezi la Luca 6,24). Cu toate acestea, raportul scurt al fericirilor din Evanghelia lui Luca ar trebui să fie citit în lumina raportului mai complet şi mai specific al predicii, aşa cum este relatată de Matei. Contrastul puternic dintre sărăcia, foamea şi persecuţia de ,,acum” şi starea de fericire viitoare (vezi v. 21, etc,), ar putea la început să dea o înclinaţie materialistă cuvintelor lui Hristos. Dar în cadrul predicii ca un tot (vezi la Matei 5,2) se lămureşte că nu acesta este cazul. Hristos doar pune în contrast starea prezentă a celor care caută împărăţia, cu starea lor după intrarea în împărăţie. 6:21 Ferice de voi, care sunteţi flămânzi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi! Ferice de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde! Verset ce nu a fost comentat. 6:22 Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Vă vor izgoni. [,,Vă vor despărţi”, KJV]. Considerată de unii a fi o referire la excomunicarea din sinagogă (vezi Ioan 9,22.34; 12,42; 16,2). Excomunicarea [,,excluderea”] putea fi sau permanentă, cuprinzând excluderea deplină din iudaism pentru totdeauna, sau numai temporară. Pe vremea lui Hristos excluderea temporară dura o perioadă de treizeci de zile, timp în care persoana ,,separată” în felul acesta nu numai că era lipsită de participarea la ritualul religios, dar se presupunea că nu se putea apropia la mai puţin de 4 coţi (cam 7 picioare) de o altă persoană. Excomunicarea implica în felul acesta atât contaminare sau necurăţie religioasă, cât şi socială. Vezi Talmudul din Ierusalim, Mo’ed Kaţan 3.81c 50, citat în Strack şi Billerbeck, Comentariul Noului Testament, vol. 4, p. 299. Vă vor lepăda numele vostru. Adică, îl vor arunca cu dispreţ. Aceasta se referă la răspândirea de zvonuri mincinoase şi răutăcioase (vezi 1 Petru 4,14). Fiul Omului. Vezi la Marcu 2,10. 6:23 Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii. Verset ce nu a fost comentat. 6:24 Dar, vai de voi, bogaţilor, pentru că voi v-aţi primit aici mângâierea! Vai de voi. Contrastul dintre fericiri şi vaiuri pare să fie o invenţie literară caracteristică iudaică şi şi-a avut obârşia, probabil, în binecuvântările şi blestemele din Deuteronom (cap. 27 şi 28). Comparaţi şi vaiurile rostite asupra cărturarilor şi Fariseilor (vezi Matei 23). Bogaţilor. Scăzuta apreciere din partea lui Isus a lucrurilor materiale ale vieţii (vezi Matei 5,3) înstrăina afecţiunile acelei clase a societăţii care considera bogăţia şi prestigiul ca fiind obiectivele principale ale vieţii (vezi Matei 6,1-6; etc.), deşi Mântuitorul căuta să aducă mântuirea tuturor claselor societăţii, bogaţi şi săraci. De fapt, relativ puţini din cei din clasa bogată au devenit prieteni ai lui Isus, Nicodim şi Iosif din Arimatea fiind excepţii demne de luat în consideraţie. Isus era preocupat cu conducerea oamenilor la a-şi aduna o comoară în cer şi nu pe pământ (vezi Matei 6,33.34; Luca 12,13-33), pentru ca inima lor să fie mai strâns legată de cer. În prea multe cazuri bogăţiile s-au dovedit a fi pentru posesorii lor o barieră de netrecut spre cer (vezi Marcu 10,23.25; Luca 18,24.25). Primit. Gr. apecho. Aşa cum este ilustrat de papirusuri, termenul acesta poate indica, într-un context ca acesta, plată deplină. Mângâierea. Gr. paraklesis, aici însemnând mângâierea sau îmbărbătarea care vin pe urma unei fericite stări de lucruri (vezi la Matei 5,4). 6:25 Vai de voi, care sunteţi sătui acum! Pentru că voi veţi flămânzi! Vai de voi, care râdeţi acum, pentru că voi veţi plânge şi vă veţi tângui! Sătui. Adică săturaţi de bunurile vieţii acesteia (cf. cap. 16,19-31). 6:26 Vai de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii mincinoşi! Vă vor grăi de bine. [,,Vă vorbesc de bine”, KJV]. Exact opusul lui ,,vă vor ocărî” (v. 22). Aici este încă unul din paradoxurile care scot în evidenţă marea deosebire dintre creştinism şi lume, dintre idealurile lui şi cele ale lumii. Oamenii de obicei ,,găsesc de bine” pe aceia care au avere şi putere şi care sunt în poziţia de a răspunde la linguşeală aşa încât să aducă un folos linguşitorului. Aşa făceau părinţii lor. Comparaţi aceasta cu răul tratament pe care strămoşii lor îl aplicau profeţilor Domnului (v. 23). 6:27 Dar Eu vă spun vouă, care Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, Dar Eu vă spun. Vezi la Matei 5,22. Iubiţi pe vrăjmaşii voştri. Vezi la Matei 5,43.44. 6:28 binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi. Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă. Vezi la Matei 5,43. Se poartă rău cu voi. [,,Se poartă dispreţuitor cu voi”, KJV]. Sau, ,,vă ultragiază” (vezi la Matei 5,43.44). 6:29 Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa. Celui ce te loveşte. Vezi la Matei 5,39. 6:30 Oricui îţi cere, dă-i; şi celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi. Dă-i. [,,Daţi fiecărui om”, KJV]. Timpul verbelor din textul grec traduse prin ,,dă”, ,,ia” şi ,,cere” exprimă acţiune repetată sau formată ca obicei. Îndemnul ,,oricui îţi cere dă-i” nu înseamnă a-i da tot ce cere şi nici nu pretinde cuiva de a da ceva de fiecare dată când i se cere. Aşa după cum arată clar forma verbului şi după cum vădeşte nota generală a întregii Predici de pe Munte, Hristos vrea să spună că a da trebuie să devină ceva intrat în obicei pentru noi. Îndemnul lui Hristos nu înseamnă că un creştin este obligat să dea fără discernământ, fără să ţină seama de nevoie. Mai degrabă, el va avea un spirit generos care este gata şi bucuros să dea - potrivit cu nevoia reprezentată de cerere şi propria lui capacitate de a satisface nevoia (vezi la Matei 5,42). Un creştin va răspunde de regulă favorabil la cererile care i se fac pentru acordarea de ajutor. El nu va fi lipsit de bunăvoinţă şi nu va refuza să dea, aşa cum este obiceiul oamenilor cu inima nerenăscută. El va fi dispus să conlucreze cu alţii şi să nu li se opună. 6:31 Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. Ce voiţi. [,,Cum aţi vrea”, KJV]. Vezi la Matei 7,12. 6:32 Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. Iubiţi pe cei ce vă iubesc. Vezi la Matei 5,43-47. Păcătoşii. Potrivit cu părerea iudeilor un ,,păcătos” era cineva care sau nu cunoştea deloc Legea sau o cunoştea, dar nu asculta de ea. În felul acesta toţi cei dintre Neamuri erau consideraţi păcătoşi împreună cu aceia dintre iudei care erau strângători de biruri, desfrânate, etc. 6:33 Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa. Faceţi bine. Vezi la Matei 5,44-46. 6:34 Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai. Daţi cu împrumut. Matei nu relatează partea despre darea cu împrumut. Această dare cu împrumut se referă la tranzacţii comerciale în care banii sunt daţi cu împrumut, fiind însoţiţi de dobândă. Ca să ia înapoi întocmai. [,,Ca să ia atâta profit”, KJV]. Adică, să primească înapoi capitalul şi împreună cu el, natural, dobânda fixată. 6:35 Voi însă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. Iubiţi pe vrăjmaşii voştri. Vezi la Matei 5,44-46. Nădăjduiţi. Gr. apelpizo, un cuvânt care nu mai apare nicăieri în NT. În literatura greacă el înseamnă întotdeauna ,,a deznădăjdui” sau ,,a renunţa cu disperare”. Sunt unele dovezi (cf. p. 146) pentru exprimarea ,,a nu dispera de nimeni”, deşi dovezile par să favorizeze exprimarea ,,a nu dispera de nimic”. Comentatorii în general sugerează ,,a nu dispera niciodată” ca exprimarea cea mai bună sau ,,a nu renunţa la nimic cu disperare”. Totuşi, contrastul aici pare a cere o expresie opusă lui ,,nădăjduiţi să luaţi” (v. 34) şi deci ar fi o oarecare îndreptăţire pentru traducerea ,,fără să nădăjduiţi ceva”. Există unele dovezi textuale (cf. p. 146) pentru exprimarea ,,nedezamăgind pe nimeni”. Traducerea KJV este bazată pe Vulgata care zice ,,nedezamăgind pe nimeni”. Pe temeiul Vulgatei, Biserica Romano-Catolică a interzis de secole împrumutarea de bani cu dobândă şi drept urmare iudeii au devenit marii cămătari şi bancheri ai Europei. Pentru o discutare a principiilor Bibliei cu privire la împrumutarea de bani cu dobândă vezi la Exod 22,25. Contextul din Luca 6,30-35 arată clar că Hristos nu Se referă aici la dobândă şi împrumuturi, ci mai degrabă la marele principiu că creştinii ar trebui să dea altora (v. 30), să trateze pe alţii echitabil (v. 31), să facă bine altora (v. 31,35) şi să-i iubească pe alţii (v. 32) – fără a socoti mai dinainte probabilitatea de a primi înapoi întocmai sau mai mult. Creştinii trebuie să ajute chiar şi în cazuri care în aparenţă sunt lipsite de nădejde (apelpizo este folosit în literatura greacă cu privire la un medic care este în disperare de un caz care în aparenţă este fără ajutor sau fără nădejde). Ajutorul trebuie să fie bazat pe nevoie, nu pe socoteala făcută mai dinainte că se va primi ceva în schimb pentru investiţia de fapte bune. Creştinul nu trebuie să obosească niciodată ,,în facerea binelui” (Galateni 6,9) şi nici nu ar trebui să-şi închipuie că munca lui ,,este zadarnică” (1 Corinteni 15,58). Răsplata voastră. Hristos prezenta răsplătirile pentru o dreaptă vieţuire nu în primul rând ca stimulente – deşi corect înţelese, ele sunt pe drept cuvânt stimulente – ci pentru a demonstra că deşi oamenii s-ar putea să nu aprecieze înaltele principii pe temeiul cărora lucrează cetăţenii Împărăţiei cerului, Dumnezeu totuşi cunoaşte şi preţuieşte. Cândva El va pune capăt domniei păcatului şi va reconstitui treburile acestei lumi în armonie cu însăşi principiile pentru care ,,fiii” suferă nedreptate în lumea aceasta de faţă. Motivul cel mai înalt al creştinului nu este de a trăi o viaţă mai bună spre a dobândi anumite răsplătiri, deşi acestea, pe bună dreptate, au locul lor cuvenit, ci de a trăi o viaţă mai bună ca recunoaştere a faptului că în ea şi prin ea este o viaţă mai bună. Un creştin găseşte o satisfacţie finală în vieţuirea în armonie cu marile principii veşnice ale Împărăţiei cerului. Fii. [,,Copii”, KJV]. Asemănarea lor morală cu Dumnezeu îi dovedeşte a fi copii ai Lui. Ei sunt fiii Lui pentru că gândesc, vorbesc şi trăiesc în armonie cu principiile Lui (vezi la Matei 5,45). Celui Prea Înalt. Gr. Hupsistos, ,,copii ai Celui Prea Înalt” din Luca este echivalent cu ,,copii ai Tatălui vostru” din Matei 5,45. Echivalentul ebraic al lui Hupsistos este ‘Elyon (vezi la Geneza 14,18; Numeri 24,16). Cei nemulţumitori. Hristos nu este atât de mult preocupat de faptul că aceste persoane nu exprimă apreciere pentru bunătatea dovedită faţă de ei de cetăţeni ai Impărăţiei cerurilor, cât de atitudinea fundamentală a celor nemulţumitori. Chiar şi aşa Dumnezeu este bun cu ei şi fiii lui Dumnezeu de pe pământ – aceia care seamănă Tatălui lor ceresc la caracter moral – vor face la fel. Vezi la Ioan 8,44. Răi. În textul grec articolul definit nu este repetat. Întreaga expresie zice literal: ,,cei nemulţumitori şi răi”. Cei ,,nemulţumitori” şi ,,răi” sunt trataţi aici ca un singur grup de oameni, nu două grupe separate. Bunătăţile pe care le oferă Dumnezeu sunt bazate pe propria Sa îndurare ca Dătător, nu pe vreo mulţumire din partea primitorilor. Se întâmplă uneori că îndurarea arătată faţă de persoana cea mai nevrednică şi mai nerecunoscătoare trezeşte în ea o dorinţă de a scăpa de legăturile păcatului şi, în cele din urmă, aduce o transformare a caracterului lui. 6:36 Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv. Milostivi. [,,Îndurători”, KJV]. Sau, ,,compătimitori”. Oricât de meritoşi s-ar putea să fie sau să nu fie semenii, aceasta nu determină în nici un fel atitudinea şi acţiunile creştinului faţă de ei. Puterea care determină acest fel de vieţuire se găseşte în faptul că creştinul este fiu al lui Dumnezeu prin Hristos, a Cărui iubire îl ,,constrânge” sau îl stăpâneşte (vezi 2 Corinteni 5,14). 6:37 Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta. Nu judecaţi. Vezi la Matei 7,1.2. Iertaţi. Vezi la Matei 6,14.15. 6:38 Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura. Sân. Gr. kolpos. Fie pieptul, fie cuta făcută în veşmântul larg exterior suflecându-l în cingătoare, alcătuind astfel o pungă sau un buzunar (vezi Exod 4,6; Psalmii 79,12; Proverbele 6,27; Ieremia 32,18; vezi la Psalmii 65,6). Cu aceea. [,,Cu aceeaşi măsură”, KJV]. Vezi la Matei 7,2. 6:39 Le-a spus şi pilda următoare: Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? Le-a spus şi o pildă. Aceasta este considerată în general ca marcând începutul celei de a doua părţi a Predicii de pe Munte aşa cum este relatată de Luca. Şaisprezece din ilustraţiile folosite în predica aceasta, aşa cum este relatată de Matei şi de Luca pot fi clasificate ca ,,parabole” deşi numai cea dată aici este numită astfel. Pentru o definiţie a parabolelor vezi p. 203. Poate un orb să călăuzească? Forma întrebării în textul grec lasă să se înţeleagă că se aşteaptă un răspuns negativ. Un orb nu este o călăuză corespunzătoare pentru o altă persoană nevăzătoare. Nu vor? Aici forma întrebării în textul grec lasă să se înţeleagă că este aşteptat un răspuns afirmativ. Este sigur că va urma o nenorocire. Groapă. [,,Şanţ”, KJV]. De preferat, ,,groapă”. 6:40 Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui. Ucenicul. Adică, învăţăcelul nu este mai presus de învăţător. Aceasta este asemănătoare cu proverbul nostru că un râu nu se urcă mai sus de izvorul lui. Chinezii au un proverb în sensul că ,,un elev nu poate să întreacă pe profesorul său”. În legătura lui contextuală cu v. 39, proverbul cu ucenicul şi învăţătorul lui egalizează pe ,,învăţător” cu omul orb care încearcă să conducă sau să înveţe pe un alt om orb şi pe ,,ucenic” cu cel condus. Morala este pur şi simplu că aceia care ar vrea să pozeze ca învăţători ai altora trebuie să aibă o înţelegere clară a lucrurilor asupra cărora îşi propun să dea învăţătură altora. Dacă nu fac aşa, aceia pe care ei îi învaţă în cel mai bun caz pot ajunge la un nivel slab. ,,Parabola” aceasta ilustrează aceeaşi învăţătură expusă în metafora v. 41, 42 cu privire la omul care vrea să scoată o pleavă sau o aşchie din ochiul fratelui său când o bârnă sau un buştean este în al său. Cineva trebuie să se vadă pe sine clar înainte ca să fie de vreun ajutor pentru alţii. Desăvârşit. Gr. katartizo, ,,a pregăti”, ,, a educa”, ,,a înzestra pe deplin”. Deci ,,deplin învăţat” (RVS). Este folosit şi ca termen medical însemnând neamplasarea unui os sau a unei încheieturi. Va fi învăţătorul său. Adică, nu va fi mai bun ca învăţătorul său (cf. v. 39). 6:41 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Paiul. Vezi la Matei 7,3. Uiţi cu băgare de seamă. [,,Observi”, KJV; ,,Simţi”, G. Gal.] Gr. katanoeo, literal, ,,a fixa mintea asupra”; deci ,,a considera atent” sau ,, a observa”. 6:42 Sau cum poţi să zici fratelui tău: Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi şi, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. Lasă-mă să-ţi scot. Vezi la Matei 7,4. Omul cu bârna în ochiul său vorbeşte cu o deosebită curtoazie celui cu paiul în ochiul său, ca şi cum s-ar oferi să-i facă o favoare. El pretinde că este un ,,frate” al omului, când în realitate este un ,,făţarnic”. Făţarnicule. Vezi la Matei 7,5. 6:43 Nu este nici un pom bun, care să facă rod rău, şi nici un pom rău care să facă rod bun. Verset ce nu a fost comentat. 6:44 Căci orice pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. Se cunoaşte. [,,Este cunoscut”, KJV]. Vezi la Matei 7,16. 6:45 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Omul bun. Vezi la Matei 7,12.16. 6:46 De ce-Mi ziceţi: Doamne, Doamne! şi nu faceţi ce spun Eu? Doamne, Doamne! Vezi la Matei 7,21.22. 6:47 Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele, şi le face. Orice om care vine. Adică, oricine vrea să fie ucenicul meu – ca şi cei doisprezece aleşi mai devreme chiar în ziua aceea şi şezând acum alături de Hristos (vezi la Matei 5,1). 6:48 Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte, şi a aşezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape, şi s-a năpustit şuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă. A zidit o casă. Vezi la Matei 7,24.25. A săpat adânc. Literal, ,,a săpat şi a mers în adânc”. N-a putut s-o clatine. Adică, n-a fost destul de tare ca să o zguduie. Zidită pe stâncă. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 146) pentru exprimarea ,,bine zidită”. 6:49 Dar cine aude şi nu face, se aseamănă cu un om, care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Şi s-a năpustit şuvoiul asupra ei, ea s-a prăbuşit îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare. Aude şi nu face. Vezi la Matei 7,26. A căzut. Mai degrabă, ,,s-a prăbuşit” sau ,,s-a dărâmat” (vezi la Matei 7,27). COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 3, 4 DA 285 12 DA 292, 362; Ev 663; GW 256; 2T 202; 3T 322, 379; 4T 373, 528; 5T 385 12, 13 MB 4 12–16 DA 290–297 16 GC 43 17–19 DA 298; MB 4 22, 23 1T 285; 2T 491 24 2T 492 26 GC 144; 8T 124; 2T 491 31 CG 260; CSW 178; Ed 292 35 DA 311; MB 73, 76; MH 208 35, 36 MH 423; 8T 286 36 CS 164; 6T 284 38 AA 345; COL 86, 374; CS 36, 50; DA 249, 371; Ed 103, 140; FE 338; MB 20; MH 208; PK 234 43 MB 127 48 4T 117 48, 49 DA 599 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: