5:8 Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus, şi I-a zis: Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.
A văzut Simon Petru lucrul acesta. Fiind un pescar expert care îşi petrecuse probabil cea mai mare parte a vieţii sale la această ocupaţie chiar în aceste ape, Petru a tras repede concluzia că avusese loc o minune. Petru considera că cunoaşte obiceiurile peştelui din Galileea, dar până şi peştii din propriul său lac păreau că sunt supuşi lui Isus. Acum şi el era gata să asculte de chemările Marelui Pescar de oameni. Vezi la v. 6. 9.
S-a aruncat. [,,A căzut”, KJV]. Adică, pe când corăbiile erau în largul lacului şi în timp ce ceilalţi se ocupau de punerea la adăpost a conţinutului mrejilor. Se pare că Hristos era încă în corabia lui Simon Petru (vezi v. 3).
Pleacă de la mine. Cu o putere deosebită s-a coborât asupra conştiinţei lui Petru simţul propriei sale nevrednicii de a fi asociat cu Isus. Totuşi el s-a agăţat de Hristos mărturisind în tăcere că cuvintele lui reflectau un simţământ al extremei lui nevrednicii, nu dorinţa de a fi despărţit de Isus (vezi DA 246).
Un om păcătos. În prezenţa unui poliţist, un hoţ în mod firesc nu se simte bine, chiar dacă poliţistul nu cunoaşte faptele lui delicvente. Cu cât mai mult, deci, ar trebui să simtă un păcătos ruşine şi nevrednicie în prezenţa unui Mântuitor desăvârşit. Simţământul acesta de nevrednicie este cea dintâi reacţie în inima omului când Dumnezeu începe prin Duhul Sfânt lucrarea Sa de transformare a vieţii şi a caracterului. Aşa s-a întâmplat cu Isaia când, în vedenie, a fost adus în prezenţa divină (Isaia 6,5). Dumnezeu nu poate face nimic pentru omul care nu simte mai întâi nevoia lui de mântuire. Numai aceia care flămânzesc şi însetează după neprihănire vor fi săturaţi (vezi la Matei 5,3.6). Asupra lui Petru s-a coborât acum, poate pentru prima dată, un simţământ profund al propriei sale nevoi spirituale.
Doamne. Gr. Kurios, un titlu pe care Luca îl aplică adesea la Isus în Evanghelia sa (vezi la cap. 2,29).