5:6 După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele.
Ei. Adică, Petru şi Andrei. Se pare că Iacov şi Ioan încă îşi mai dregeau mrejile pe ţărmul lacului (vezi v. 7).
Mare mulţime. Mai devreme ei nu fuseseră în stare să prindă nimic, acum ei conlucrau cu Isus şi izbânda lor depăşea cele mai mari aşteptări ale lor. Aşa cum Hristos, când a trăit ca om printre oameni n-a făcut nimic de la Sine (vezi Ioan5,19.30; 8,28), tot aşa aceia care ar vrea să-L urmeze pe El pentru a deveni pescari de oameni trebuie să ştie că fără El nu pot face nimic (Ioan 15,5). Numai când puterea divină este unită cu efortul omenesc, îndeosebi în lucrarea de pescuire de oameni, rezultatele pot fi eficiente şi permanente. Comparaţi mulţimea de peşte prins în împrejurări asemănătoare peste un an şi jumătate (vezi Ioan 21,11).
Să se rupă. Petru şi Andrei erau în primejdie să piardă marea lor captură de peşte. Faptul că mreaja începea să se rupă lasă să se înţeleagă că această captură de peşte era neobişnuită oricând, mai ales ziua. Aici era dovada puterii divine care nu putea fi pusă la îndoială, dovadă care avea să impresioneze şi pe alţi pescari de pe ţărm.