5:2 Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejele.
Corăbii. Una din corăbiile menţionate aici aparţineau lui Petru şi lui Andrei, cealaltă lui Iacov şi Ioan.
Pescarii. Literal ,,marinarii”. Cei patru pescari care în curând urmau să devină pescari de oameni, împreună cu Zebedei şi cei doi sau mai mulţi slujitori ,,care lucrau pe plată” (vezi Marcu 1,20) tocmai se întorseseră din expediţia lor nocturnă de pescuit (vezi Luca 5,5).
Să-şi spele mrejele. [ ,,Spălându-şi mrejele”, KJV]. Adică înainte de a le atârna la uscat. Expresia ,,aruncarea unei mreje” (vezi Matei 4,18; Marcu 1,16) înseamnă simplu că oamenii pescuiau şi ar putea fi considerată ca descriind orice fază a ocupaţiei lor. Îngrijirea de mreje era tot atât de importantă ca şi folosirea lor pentru a prinde peşte. Alţii din grup îşi ,,cârpeau” mrejile (vezi Matei 4,21; Marcu 1,19), adică făceau pregătirea lor pentru următoarea expediţie de pescuit. Dacă termenii ,,aruncare” şi ,,cârpire” sunt consideraţi în aspectele lor generale, nu există nici o nepotrivire între diferitele naraţiuni (vezi nota adiţională la Matei 3, nota 2; cf. la Marcu 5,2; 10,46; Luca 7,3; nota adiţională la Luca 7).