4:18 Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi,
Duhul Domnului. Pentru rolul Duhul Sfânt în lucrarea de pe pământ a lui Isus vezi la Matei 3,16; 4,1.
Este peste Mine. Duhul Sfânt a venit peste Isus la data botezului Său pentru a-l împuternici în vederea lucrării Sale pe pământ (vezi Luca 3,21.22; Ioan 1,32; Fapte 10,38).
Uns. Gr. chrio, de unde este derivat titlul lui Hristos, Unsul (vezi la Matei 1,1). În cadrul lui mesianic, pasajul acesta ar putea fi tradus liber: ,,El M-a făcut Hristosul” sau ,,El M-a făcut Mesia” (vezi la Isaia 61,1).
Săracilor. Săracii erau de obicei la cheremul slujbaşilor, negustorilor şi vecinilor lipsiţi de scrupule. În plus, se presupunea în general că suferinţa sărăciei se datora blestemului lui Dumnezeu
– că starea lor nefericită era propria lor greşeală. Puţini arătau împreună simţire faţă de starea lor nenorocită. Deosebita iubire a lui Isus faţă de cei săraci era una din marile dovezi ale mesianităţii Lui la care El i-a atras atenţia lui Ioan Botezătorul când acesta din urmă tânjea în închisoare (vezi Matei 11,5). Aceia care au puţine din bunurile acestei lumi sunt adesea conştienţi de nevoile lor şi de sprijinirea lor pe Dumnezeu şi în felul acesta adesea susceptibili la predicarea Evangheliei. Evanghelia lui Isus înseamnă ajutor pentru săraci, lumină pentru cel neştiutor, alinarea necazului pentru cel suferind şi emancipare pentru robii păcatului.
Orice persoană care dovedea interes pentru ajutorarea săracilor era învăţată să fie deosebit de neprihănită şi facerea de milostenie devenea sinonimă cu neprihănirea (vezi la Fapte 10,2-4; etc.). Se întâmpla adesea că facerea de milostenie era practicată nu din interes plin de simpatie de a-i ajuta pe săraci, cât din dorinţa de a câştiga neprihănire (vezi la Matei 6,1-4; Ioan 12,5). Totuşi, grija autentică, plină de simpatie faţă de sentimentele şi nevoile semenilor noştri este una din cele mai bune dovezi ale ,,religiei curate” (vezi Iacov 1,27), ale convertirii sincere (1 Ioan 3,10.14), ale iubirii faţă de Dumnezeu (vezi 1 Ioan 3,17-19; 4,21) şi ale pregătirii pentru intrare în Împărăţia cerului (vezi Matei 25,34-46).
Poate că Isus Se gândea şi la ,,cei săraci în duh” (vezi la Matei 5,3) – cei care au nevoie de cele spirituale şi nu de cele materiale. Celor ,,săraci în duh”, celor care îşi simt lipsa lor spirituală, Hristos le-a făgăduit resursele nesfârşite ale Împărăţiei cerului. De fapt, nu este de nici un folos să predicăm Evanghelia la alţii decât celor care simt nevoia după ceva mai mult decât are de oferit lumea aceasta (cf. Apocalipsa 3,17.18). Cei care sunt bogaţi în credinţă sunt cei care aud şi ascultă solia Evangheliei (vezi la Matei 7,24), care urmează să fie ,,moştenitori ai împărăţiei” (vezi Iacov 2,5). Ceea ce contează este ,,comoara din cer” (vezi Luca 12,21.33; 18,22).
Evanghelia. Vezi la Marcu 1,1.
Cei cu inima zdrobită. Cuprinzând, desigur, pe aceia care suferă o amară dezamăgire, dar referindu-se îndeosebi la cei care sunt ,,zdrobiţi cu inima” şi plini de căinţă pentru păcat. ,,Cei cu inima zdrobită” amintiţi aici pot fi comparaţi cu aceia care ,,plâng” din cauza păcatului, adică, cei cu inima zdrobită (vezi la Matei 5,4; cf. Romani 7,24). Isus a venit ca să lege inimile zdrobite.
Robilor. Acesta nu se referă la cei care sunt robi cu adevărat, ci la cei care fuseseră robi ai lui Satana în trup, minte şi spirit (vezi Romani 6,16). Isus nu l-a eliberat pe Ioan din închisoare. ,,Robii” sunt ,,duhuri” care lâncezesc în ,,închisoarea” lui Satana (vezi 1 Petru 3,19), prinşi în ,,cursa Diavolului, de care au fost prinşi, ca să-i facă voia” (vezi 2 Timotei 2,26).
Orbilor. Nu numai orbilor din punct de vedere literal, ci şi celor orbi din punct de vedere spiritual (vezi Matei 15,14; 23,16-19.26; Ioan 9,39-41).
Să dau drumul. [,,Să pun în libertate”, KJV]. O parafrază a cuvintelor din Isaia 58,6 (vezi la Luca 4,17). La citirea Profeţilor, dar nu şi a Legii, se permitea să se sară de la un pasaj la altul.
Celor apăsaţi. [,,Celor zdrobiţi”, KJV]. Textul citat vorbeşte despre a lăsa pe cei ,,apăsaţi să fie liberi”, iarăşi un lucru esenţial în sens spiritual. Acelaşi cuvânt ebraic tradus ,,apăsaţi” în Isa 58,6 este redat ,,zdrobit” în Isaia 42,3, unde este profetizat de Hristos că trestia zdrobită nu o va frânge”. În Isaia 42,4 cuvântul este tradus ,,nu se va lăsa” [,,nu va fi descurajat”]. Isus a venit pentru a elibera pe oameni de poverile grele ale păcatului şi restricţiile rabinice puse asupra iudeilor (vezi Matei 23,4; cf. 11,28-30).