4:16 A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească,
În Nazaret. [Prima respingere la Nazaret, Luca 4,16-30. Vezi harta p. 218; diagrama p. 229231. Vezi nota adiţională de la sfârşitul capitolului]. Aceasta a fost cea dintâi vizită a lui Hristos la Nazaret de când părăsise atelierul de dulgherie din toamna anului 27 d.Hr. pentru a începe lucrarea Lui publică (DA 236). Acum era probabil pe la sfârşitul primăverii anului 29 d.Hr. şi aproape jumătate din lucrarea Lui publică era în trecut. Un an mai târziu, probabil pe la începutul primăverii anului 30 d.Hr., Isus a făcut vizita Sa următoare şi finală (DA 241) în cetatea aceasta. Cea dintâi vizită este relatată numai în v. 16-30; pentru a doua, vezi la Marcu 6,1-6. Aici în Nazaret încă locuiau mama, fraţii şi surorile lui Isus (DA 236) şi fără îndoială se găseau printre închinătorii de la sinagogă în acest Sabat anumit.
Unde fusese crescut. Vezi la Matei 2,23; Luca 2,51.52.
Obiceiul Său. Literal, ,,potrivit cu ceea ce era obişnuit pentru El.” Hristos avea obiceiul de a participa la serviciile regulate de la sinagogă în ziua de Sabat. Adesea ca tânăr El fusese chemat să citească lecţia din profeţi chiar în sinagogă aceasta din Nazaret şi, din intima cunoaştere a Scripturilor, El scosese învăţături care mişcau inima ascultătorilor (DA 74; cf. 70). Se pare că Isus sa folosit adesea de ocazia acordată de adunarea oamenilor la sinagogile din Iudea şi din Galilea, pentru a-i învăţa (vezi Matei 4,23; 12,9; 13,54; Marcu 1,21; 6,2; Ioan 18,20; etc.; vezi la Luca 4,15) la fel cum a făcut Pavel mai târziu în ţările străine (Fapte 13,14.15.42).
În ziua Sabatului. Simpla afirmaţie a lui Luca că Isus lua parte în mod obişnuit la serviciile de la sinagogă în ziua de Sabat, pe care EL în mod specific o identifică drept ziua a şaptea a săptămânii (cap. 23,56 la 24,1), lămureşte datoria creştinului care-L iubeşte pe Învăţătorul şi vrea să meargă pe urmele Lui (vezi Ioan 14,15; 1 Petru 2,21). Faptul că Hristos, pe când era aici pe pământ ţinea personal aceeaşi zi a săptămânii ca şi iudeii, este, de asemenea, o dovadă că nu se pierduse calcularea timpului de la darea Legii pe Sinai sau de la creaţiune. Hristos este ,,Domn şi al Sabatului” (Marcu 2,28); adică, El l-a făcut (Geneza 2,1-3; cf. Marcu 2,27) şi îl pretinde ca zi a Sa. Exemplul Lui în păzirea Sabatului este deci un model perfect pe care să-L urmeze creştinul, atât în ce priveşte timpul, cât şi felul de păzire al lui. În plus, nu poate fi îndoială că săptămâna, aşa cum o avem noi acum, a coborât în succesiune neîntreruptă de la Hristos încoace şi că păzirea zilei a şaptea a săptămânii astăzi este păzirea Sabatului aşa cum l-a păzit Hristos. De atunci până acum au fost milioane de iudei împrăştiaţi prin lumea civilizată şi ar fi fost imposibil ca ei toţi simultan să facă identic aceeaşi greşeală în calcularea zilei a şaptea a săptămânii.
Sinagogă. Pentru o descriere a vechii sinagogi şi a serviciilor ei vezi p. 56-58. Pentru o descriere a ruinelor sinagogii din Capernaum vezi la Ioan 6,59. S-a sculat. Respectul pentru Cuvântul scris cerea ca cineva care îl citea public să rămână în picioare. Legea şi Proorocii erau citite în felul acesta, dar nu Scrierile, care atunci nu se bucurau de
o situaţie egală (vezi vol. I, p. 37; vol. V, p. 57.58).
Să citească. Gr. anaginosko, un termen comun în NT pentru citirea publică a Scripturilor (vezi Fapte 13,27; 15,21; Coloseni 4,16; 1 Tesaloniceni 5,27), dar care, de asemenea, s-ar putea referi şi la citirea particulară (vezi Matei 24,15; Luca 10,26; Fapte 8,28). Era de aşteptat că Isus urma să fie solicitat să citească Scripturile şi să ţină o predică când S-a înapoiat la Nazaret, o însărcinare pe care orice israelit calificat, chiar şi cei minori, ar fi putut fi chemat să o îndeplinească. El fusese adesea chemat să facă lucrul acesta când era copil (DA 74) şi reputaţia Lui ca predicator în Iudea (vezi Ioan 3,26; DA 181) făcea acum pe concetăţenii Săi să fie nerăbdători să audă ce avea El de spus. Cel care citea fragmentul din profeţi era de aşteptat să ţină predica.