3:1 În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Pilat din Pont era dregător în Iudea, Irod, cârmuitor al Galileii, Filip, fratele lui, cârmuitor al Ituriei şi al Trahonitei, Lisania, cârmuitor al Abilenei,
Anul al cincisprezecelea. [Lucrarea lui Ioan Botezătorul, Luca 3,1-18 = Matei 3,1-12 =Marcu 1,1-8. Comentariu major: Matei şi Luca. Vezi diagrama 3, p. 228.]. În vremurile vechi era obiceiul uzual de a data evenimentele după anii de domnie ai regelui domnitor sau după numele slujbaşilor sub care au avut loc evenimentele. Nu există cronologie universală comparabilă în vreun fel cu ceea ce folosim noi azi. Deşi, în unele privinţe, cele şase puncte de însemnătate istorică pe care le dă Luca aici prezintă astăzi cercetătorilor Bibliei o problemă cronologică, ei marchează fără de greşeală pe Luca drept istoric care a depus multe osteneli pentru a fi temeinic şi exact (vezi la cap. 1,1-4) şi în felul acesta mărturisesc despre credibilitatea a naraţiunii sale evanghelice. Dificultatea cronologică principală prezentată aici se găseşte în corelarea celui de ,,al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberiu Cezar” cu alte date cronologice disponibile cu privire la datarea vieţii lui Hristos şi a erei creştine. Pentru o tratare a acestei probleme vezi p. 243-247.
Deşi Luca se consideră în general ca descinzând din Neamuri, se pare că aici foloseşte forma calculării cronologice obişnuite atunci pentru iudei. Pe temeiul unui an din toamnă în toamnă şi al sistemului fără anul de urcare la tron pentru calcularea anilor de domnie (vezi vol. II, p. 136-139), cel dintâi an al domniei lui Tiberiu ar fi considerat că s-a sfârşit în toamna anului 14 d.Hr. În acord cu aceasta cel ,,de-al cincisprezecelea” an al lui ar începe în toamna anului 27 d.Hr. şi ar continua până în toamna anului 28 d.Hr. Potrivit cu DA 233, botezul lui Isus a avut loc în toamna anului 27 d.Hr. şi, astfel, foarte timpuriu în cursul anului ,,al cincisprezecelea” al lui Tiberiu.
Un alt proces prin care unii au căutat să determine începutul lucrării lui Hristos este bazat pe Ioan 2,13.20, care plasează cel dintâi Paşte al lucrării Lui publice în anul al 46-lea al Templului. Pentru o tratare a acestei probleme vezi p. 242, 243. Cu privire la expresia ,,ca de treizeci de ani” vezi la Luca 3,23.
Tiberiu. Vezi p. 246. Cu excepţia menţionării lui Augustus în cap. 2,1, referirile la ,,Cezar” în Evanghelii se aplică la Tiberiu Cezar. Tiberiu era vestit pentru campaniile militare de succes avute înainte de numirea lui ca guvernator militar al provinciilor, fiind aclamat ca ,,primul oştean al imperiului”. Era cunoscut pentru disciplină strictă, indulgenţă în supunerea la biruri şi economie rigidă a administraţiei. El a încurajat comerţul şi comunicaţiile. Lacului Galileea i s-a dat numele nou de Lacul Tiberiadei (Ioan 6,1; etc) în cinstea lui. Vezi diagramele 3,11, p. 228, 234.
Pilat din Pont. Al cincilea în seria procuratorilor numiţi de Roma după demiterea şi exilarea lui Arhelau în anul 6 d.Hr. (vezi la Matei 2,22). Pilat a urmat lui Valerius Gratus c. anul 26 d.Hr. şi a fost rechemat de Tiberiu c. anul 36, pentru rea administraţie în serviciu. Vezi p. 66, 67; vezi diagramele 3, 11, p. 228, 234.
Dregător. Un ,,guvernator” sau procurator era un administrator de rang ecvestru, numit de împărat ca ,,guvernator” al unei subdivizii a unei provincii. În timpul acesta Iudea era o subdiviziune a provinciei romane Siria. Vezi p. 66; vezi la Matei 27,2.
Irod. Adică, Irod Antipa (vezi la Matei 2,22), numit de tatăl său, Irod cel Mare ca tetrarh al Galileii şi al Pereii. Numirea a fost ulterior confirmată de Augustus. Mama lui era samariteană. Acesta a fost acel Irod care s-a căsătorit cu nepoata sa Irodiada, soţia fratelui său vitreg (vezi diagrama p. 40), o unire la care iudeii obiectau şi pentru care Antipa a fost mustrat de Ioan Botezătorul (Luca 3,19.20). Isus l-a caracterizat pe bună dreptate ca ,,vulpea aceea” (cap. 13,31.32) şi s-a referit la reaua lui influenţă ca fiind ,,aluatul lui Irod” (Marcu 8,15). Lui Irod Antipa i-a fost trimis Isus de către Pilat în cursul judecăţii Lui (Luca 23,7-15). Numele Antipa este o prescurtare a lui Antipater, numele purtat de bunicul lui. Deşi numai tetrarh, el a domnit de fapt ca un rege după moartea tatălui său, Irod cel Mare, până a fost demis cam în anul 39 d.Hr. (Iosif, Antichităţi, xvii, 11.4; Război, ii.6.3 [94,95]). Se pare că i s-a permis titlul de curtoazie de rege (Marcu 6,14). Vezi p. 64,65; diagramele 3, 11, p. 228, 234; vezi harta din faţă p. 321.
Cârmuitor al Galileii. [,,Tetrarh al Galileii”, KJV]. Pe monedele sale Antipa se referă la sine prin titlul de ,,tetrarh”. La început ,,un tetrarh” era strict guvernatorul unei pătrimi de provincie, mai târziu al unei subdiviziuni de provincie. În cele din urmă era folosit pentru orice cârmuitor mai mic în rang decât un rege.
Filip. Irod Filip, fiu al lui Irod cel Mare (vezi diagrama de la p. 40) şi probabil cel mai cinstit şi mai chibzuit dintre toţi fii lui Irod cel Mare ( Iosif, Antichităţi, xviii. 4.6). S-a căsătorit cu Salomea, fiica Irodiadei şi a lui Irod Filip I, nu la mult timp după incidentul din Marcu 6,22-25 (Iosif, Antichităţi xviii. 5.4). Filip a fost cel dintâi dintre Irozi care a imprimat chipurile lui Augustus şi Tiberiu pe monedele sale. Lucrul acesta a fost considerat de iudei idolatrie, dar din fericire pentru Filip, supuşii săi erau aproape în exclusivitate păgâni. El a reclădit Cezarea lui Filip la poalele Muntelui Hermon, numind-o astfel în cinstea lui Tiberiu Cesar şi a sa (Iosif, Antichităţi, xviii.2.1; Război, ii.9.1 [168]). A rezidit Betsaida Iulia, căreia i-a dat numele acesta în cinstea fiicei lui Augustus. Cetatea aceasta din urmă, situată în nordul Lacului Galileea, era oraşul lui Petru, Andrei şi Filip (vezi Ioan1,44; 12,21). Filip a domnit 37 de ani, din anul 4. d.Hr. până în anul 34 d.Hr. Vezi diagramele 3,11, p. 228,234.
Ituriei. O regiune la nord-est de Lacul Galileea şi la est de Cezarea lui Filip. Unii au crezut că numele este derivat de la Ietur, un fiu al lui Ismael (vezi Geneza 25,15). Vezi harta din faţa p. 231.
Trahonitei. O regiune care se găseşte în general la est de Iturea. Numele este evident derivat de la gr. trachus, însemnând o zonă ,,accidentată” sau ,,pietroasă” care descrie regiunea aceasta. Ostaşi ei sunt vestiţi că au fost arcaşi iscusiţi.
Lisania. Criticii Bibliei au arătat multă vreme menţionarea din partea lui Luca a lui ,,Lisania, cârmuitor al Abilenei” ca o grosolană greşeală cronologică. Ei notează că singurul cârmuitor cu numele acesta în vecinătatea desemnată a fost un fiu al lui Ptolemeu, un rege (nu un tetrarh) a cărui capitală era Chalcis în Coele-Siria, nu în Abilene şi care a domnit de la 40-36 î.Hr. Deşi trebuie să se admită că nu există nici o confirmare specifică a afirmaţiei lui Luca, câteva referiri indirecte la un Lisania, care corespund lui Lisania din Luca şi nu fiului lui Ptolemeu, sunt puternic în favoarea lui Luca. Iosif se referă la ,,Abila a lui Lisania” (Antichităţi, xix.5.1) şi la tetrarhia lui Lisania (Antichităţi, xx.7.1; Război ii. 11.5 [215]; 12,8 [247]). S-a găsit o medalie desemnând pe un anumit Lisania ca ,,tetrarh şi mare preot”. O inscripţie dovedeşte că întâiul Lisania, fiul lui Ptolemeu, a lăsat copii pe urma sa, dintre care unul s-ar fi putut să fie Lisania pe care-l pomeneşte Luca. O altă inscripţie de pe vremea lui Tiberiu vorbeşte despre un ,,tetrarh Lisania”. Comentând asupra presupusei erori a lui Luca, The International Critical Commentary observă că ,,o astfel de greşeală este foarte improbabilă şi unica dificultate cu privire la afirmaţia lui Luca este că nu avem o dovadă de necontestat despre acest tetrarh Lisania”.
Abilenei. Un district între Damasc şi Munţii Anti-Libani.