3:12 Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi, şi i-au zis: Învăţătorului, noi ce trebuie să facem?
Vameşi. Gr. telonai, ,,strângători de biruri” numiţi de romani publicani. Telonai vine de la telos, ,,bir” şi oneomai, ,,a cumpăra”, deci literal, ,,cumpărători de biruri”. În loc de a avea slujbaşi guvernamentali regulaţi pentru a strânge impozitele fixate, romanii scoteau la mezat prilejul de a aduna veniturile dintr-un oraş sau o provincie. Numai oamenii bogaţi erau în stare să facă oferte la licitaţie, deoarece aceia care obţineau privilegiul erau obligaţi să plătească o sumă fixată la tezaurul regal, indiferent de cât se aduna de fapt şi să depună garanţii până când suma se plătea. Aceşti telonai urmau de obicei practica de a subîmpărţi între contractanţi secundari zona destinată lor sau de a angaja agenţi pentru a face lucrarea propriu-zisă de colectare a impozitelor. În NT ,,vameşii” [,,publicanii”] erau agenţii care de fapt strângeau impozitele de la oameni şi erau probabil, cu rari excepţii, iudei.
Ca reprezentaţi ai unui cuceritor păgân, strângătorii de biruri erau pentru oameni o dureroasă amintire a stării degradante la care ajunsese naţiunea iudaică. Adăugată la dizgraţia cu care erau priviţi vameşii de către iudei, era practica lipsită de scrupule, urmată de aproape toţi aceşti paraziţi fără inimă, de a jefui pe oameni de orice bănuţi pe care legea ar fi putut să scoată cu forţa de la ei. Un iudeu care devenea ,,vameş” [,,publican”] era privit ca trădător al lui Israel, un lacheu al romanilor priviţi cu ură. Dacă era rău din punct de vedere al iudeilor, să plăteşti un impozit, cu cât mai rău ar fi trebuit să fie să strângi impozitele! Un ,,vameş” era de aceea ostracizat din societate şi excomunicat din sinagogă. El era privit şi tratat ca un câine păgân şi tolerat numai pentru că puterea Romei era în spatele lui (vezi la Marcu 2,14; vezi p. 66).
Învăţătorule. Ca şi Hristos, Ioan nu numai că predica, dar şi învăţa.