24:32 Şi au zis unul către altul: Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?
Nu ne ardea inima? O figură de vorbire (vezi la Psalmii 39,2; Ieremia 20,9). Forma întrebării în textul grec cere un răspuns afirmativ (vezi la Luca 6,39). Iluminarea spirituală străbătea întunericul sufletelor lor în timp ce ei ascultau cu atenţie răpită la desfăşurarea Scripturilor de către Isus. Acum îşi dădeau seama ce se întâmplase cu ei. Prezenţa lui Isus iluminase propriul lor cămin şi adevărurile măreţe pe care El li le desfăşurase împrăştiaseră umbrele îndoielii şi ale incertitudinii care căzuseră peste mintea lor. Ei probabil se gândiseră în ei înşişi că străinul acesta vorbise aşa cum ar fi vorbit Isus, dacă ar mai fi fost în viaţă şi împreună cu ei.
Experienţa inimii acestor doi ucenici va fi experienţa acelora care ascultă cu atenţie glasul cerului vorbind inimii lor prin Cuvântul sfânt. Aceia care găsesc că Scripturile VT sunt estompate şi nedesluşite pentru gândirea lor neconcentrată, ar trebui să vină cu umilinţă la Isus şi să înveţe de la El (vezi la v. 14).
Când ne vorbea. Probabil timp de aproape două ore (vezi la v. 27).