24:1 În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă, şi au adus miresmele, pe care le pregătiseră.
În ziua întâi. [ ,,Acum”, KJV] [Învierea, Luca 24,1-12 = Matei 28,1-15 = Marcu 16,1-11 = Ioan 20,1-18. Comentariu major: Matei şi Ioan]. Gr. de, ,,dar” sau ,,şi”, legând prima propoziţie a cap. 24 foarte strâns cu afirmaţia concludentă a cap. 23. Legătura este mult mai clar văzută într-o traducere alternativă: ,,Într-adevăr, ele s-au odihnit în Sabat potrivit poruncii, dar în ziua întâia a săptămânii…” Traducere aceasta face foarte evidentă sfinţenia pe care credincioşii creştini o acordau Sabatului zilei a şaptea. Ultimul lor act vineri a fost să pregătească ,,miresme şi miruri” (cap. 23,56). Apoi au lăsat toate deoparte ,,potrivit cu porunca [Sabatului]” (vezi la Exod 20,8-11) şi nu şi-au reluat lucrarea lor de iubire decât în zori, duminică dimineaţa. Puternicul contrast dintre sfinţenia sabatului şi caracterul secular al duminicii întrodus în naraţiunea Evangheliei vorbeşte elocvent creştinilor de astăzi. Pentru comentariu asupra împrejurărilor învierii vezi nota adiţională la Matei 28,1.