24:17 El le-a zis: Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum? Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.
Ce vorbe? O întrebare potrivită cu care să se înceapă conversaţia. Râvna celor doi ucenici în discutarea evenimentelor învierii poate că făcea conversaţia lor să atragă atenţia trecătorilor.
Schimbaţi între voi. Ei făceau schimb de păreri; conversaţia lor nu era unilaterală.
Sunteţi. Dovezi textuale favorizează (cf. p. 146) terminarea întrebării lui Isus cu cuvintele ,,pe drum” [,,pe când umblaţi”, KJV] şi exprimarea ultimei părţi a versetului: ,,Şi ei au stat, [fiind sau privind] trişti”. În acord cu exprimarea aceasta cei doi ucenici au fost atât de surprinşi de aparenta ignoranţă a lui Isus cu privire la evenimentele de la Ierusalim încât s-au oprit, probabil aruncând priviri lipsite de credinţă către însoţitorul lor (vezi la v. 18).
Trişti. Erau trişti pentru că nu înţelegeau. Cât de adesea tristeţea şi dezamăgirea rezultă din greşita înţelegere fie a lui Dumnezeu, fie a semenilor. O dreaptă înţelegere a Scripturilor VT ar fi împrăştiat gândurile lor melancolice – aşa cum a făcut-o când au înţeles (vezi v. 25-27. 33. 44-46). Ei mai uitaseră şi instrucţiunile pe care li le dăduse Hristos înainte de moartea Lui (vezi v. 44).