23:8 Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune.
Dorea să-L vadă. Irod trăia de la o vreme în adulter (vezi la Matei 14,3; Marcu 6,17). Trecuse cam un an de când îl ucisese pe Ioan Botezătorul (vezi la Marcu 5,1.29) şi conştiinţa continua să nu-i dea linişte din cauza aceasta. La început se temuse ca Isus să nu fie cumva Ioan Botezătorul înviat din morţi (vezi la Marcu 6,14.16). De un timp Irod dorise mult o ocazie ca să aibă
o întrevedere cu Isus (vezi la Luca 9,9).
Să-L vadă făcând vreo minune. Curiozitatea pare să fi fost un alt motiv care îl mâna pe Irod în dorinţa lui de a avea o întrevedere cu Isus. El a pus să fie aduşi în palatul lui oameni ramoliţi şi schilozi şi a făgăduit că-L va elibera pe Isus ca răsplată pentru vindecarea lor (DA 729). Dacă Isus ar fi făcut aşa ceva, probabil, aceasta ar fi constituit dovada că El era un profet adevărat şi în consecinţă nu era vinovat de acuzaţiile pe care iudeii le rosteau împotriva Lui. În felul acesta curiozitatea lui Irod ar fi fost satisfăcută. În acelaşi timp el ar fi avut temeiuri îndestulătoare pentru eliberarea lui Isus faţă de protestul posibil al conducătorilor iudei.