23:43 Isus a răspuns: Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.
Astăzi. Gr. semeron. Aşa cum a fost scris la origine, textul grec era fără de punctuaţie şi adverbul semeron, ,,astăzi” se găseşte între două propoziţii care zic, literal, ,,cu adevărat îţi spun” şi ,,cu mine vei fi în paradis”. Uzul grec îngăduia ca un adverb să apară în propoziţie oriunde dorea vorbitorul sau scriitorul să-l plaseze. Numai din construcţia greacă a propoziţiei în discuţie este cu neputinţă să determinăm dacă adverbul ,,astăzi” stă pe lângă ,,spun” sau ,,vei fi”. Şi una şi alta este cu putinţă. Întrebarea este: ,,Intenţiona Isus să spună, literal: ,,Cu adevărat îţi spun astăzi” sau ,,astăzi cu mine vei fi în paradis”?. Singurul mod de a cunoaşte sensul pe care îl intenţiona Hristos este de a descoperi răspunsurile biblice la câteva întrebări: 1) Ce este paradisul? 2) A mers Isus în paradis în ziua crucificării Sale? 3) Ce învăţătură a dat Isus cu privire la timpul când oamenii vor primi răsplătirea lor în paradis? Pentru un răspuns la prima întrebare vezi mai jos la cuvântul ,,rai”. Pentru răspunsuri la întrebările a doua şi a treia vezi mai jos cuvintele ,,vei fi cu mine”.
Vei fi cu Mine. În ajunul trădării – cu mai puţin de 24 de ore înainte de a face făgăduinţa aceasta tâlharului – Isus spusese celor doisprezece, ,,În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri…Eu mă duc să vă pregătesc loc …Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi” (vezi la Ioan 14,1-3). Totuşi, trei zile mai târziu Isus o informa pe Maria: ,,Încă nu M-am suit la Tatăl meu”. (Ioan 20,17). Evident, deci, Isus nu S-a dus în paradis şi nu a fost în paradis, în ziua crucificării Sale. În acord cu aceasta, tâlharul nu putea să fi fost cu Isus în paradis.
Rai. [,,Paradis”, KJV]. Gr. paradeisos, o transliterare a persanului pairidaeza, însemnând ,,un ocol”, ,,parc” sau ,,rezervaţie”, cuprinzând pomi, în care erau ţinute adesea animale pentru vânat. El era înconjurat cu ziduri şi uneori dotat cu turnuri pentru vânătoare. Cuvântul ebraic echivalent, pardes, este tradus ,,pădure” sau ,,livadă” (vezi la Neemia 2,8; Eclesiastul 2,5). În LXX-a, ,,grădina” Edenului este numită ,,paradisul” Edenului (vezi la Geneza 2,8). De fapt, paradeisos este obişnuit în LXX-a unde cuvântul ,,grădină” (ebr. gan) apare în traducere (vezi Geneza 3,1; Ioan 51,3; Ioel 2,3; etc.).
În NT paradeisos apare numai în Luca 23,43; 2 Corinteni 12,4; Apocalipsa 2,7. În 2 Corinteni 12,2-4 ,,paradis” este evident sinonim cu ,,cer”. Faptul că Pavel nu se referă la un ,,paradis” pământesc este de două ori clar din faptul că el face egal ,,răpit” la ,,cer” cu ,,răpit” ,,în rai” [,,paradis”]. Potrivit cu Apocalipsa 2,7 ,,pomul vieţii” se spune că este ,,în raiul lui Dumnezeu”, în timp ce în Apocalipsa 21,1-3.10; 22,1-5 pomul vieţii este asociat cu noul pământ, Noul Ierusalim, râul vieţii şi tronul lui Dumnezeu. Nu poate fi nici o îndoială că folosirea în NT a lui paradeisos îl face în mod consecvent sinonim cu ,,cer”.
De aceea, când Isus l-a asigurat pe tâlhar de un loc cu El în ,,rai” [,,paradis”], S-a referit la acele ,,multe locuinţe” din ,,casa Tatălui” Său şi la timpul când va lua la Sine pe ai Săi (vezi la Ioan 14,1-3). În tot cursul lucrării Lui, Isus afirmase specific că ,,va răsplăti fiecăruia după faptele lui” când va reveni în triumf ,,în casa Tatălui Său cu îngerii Săi” (vezi la Matei 16,27). Până la acel timp El nu va invita pe cei mântuiţi de pe pământ să ,,moştenească împărăţia care le-a fost pregătită” (vezi la Matei 25,31.34; cf. Apocalipsa 22,12). Pavel învăţa că aceia care adorm în Isus vor ieşi din mormintele lor la o a doua venire a lui Hristos (vezi 1 Corinteni 15,20-23) pentru a primi nemurirea
(v. 51-55). Neprihăniţii înviaţi şi neprihăniţii în viaţă vor ,,fi răpiţi” ca să întâmpine pe ,,Domnul în văzduh” şi în felul acesta să fie ,,totdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4,16.17). De aceea, tâlharul urma să fie ,,cu” Isus în ,,rai” [,,paradis”] după învierea celor drepţi la a doua Lui venire.
Ar trebui să se reţină că virgula între ,,ţie” şi ,,astăzi” a fost inserată de traducători. Textul grec original, care nu avea nici punctuaţie, nici subîmpărţire pe cuvinte (vezi p. 115) zice: amen soi lego semeron met emou ese en to paradeiso, literal, ,,adevărat îţi spun astăzi cu mine vei fi în paradis”. Adverbul semeron, ,,astăzi” stă între două verbe lego, ,,spun” şi ese”, ,,vei fi” şi s-ar putea aplica pe bună dreptate la oricare din ele. Poziţia lui imediat după verbul lego, ,,spun”, poate implica
o legătură gramaticală mai strânsă cu el decât cu verbul ese, ,,vei fi”.
Evident, plasând virgula înainte de cuvântul ,,astăzi”, traducătorii erau călăuziţi de concepţia nebiblică că morţii primesc răsplata la moarte. Dar, aşa cum este arătat mai sus, este vădit că nici Isus, nici scriitorii NT nu credeau şi nici nu învăţau o astfel de doctrină. Plasarea virgulei înainte de cuvântul ,,astăzi” Îl face astfel pe Hristos să contrazică ceea ce El şi alţi scriitori ai NT au afirmat clar în altă parte. În acord cu aceasta, Scripturile însele cer ca virgula să fie aşezată după cuvântul ,,astăzi”, nu înainte de el. Vezi la Ioan 4,35.36.
În felul acesta, ceea ce Hristos a spus de fapt tâlharului pe cruce era: ,,Adevărat îţi spun astăzi, vei fi cu Mine în rai”. Marea întrebare la care se gândea tâlharul atunci nu era când va ajunge în paradis, ci dacă cumva va ajunge acolo. Afirmaţia simplă a lui Isus îl asigură că, oricât de lipsit de merite ar fi el şi oricât de imposibil ar părea pentru Isus – murind de moartea unui criminal condamnat – să împlinească o astfel de făgăduinţă, tâlharul va fi acolo în mod cât se poate de sigur. De fapt, prezenţa lui Isus pe cruce făcea cu putinţă o astfel de nădejde./IND