Electronic Books / Adventist / Romanian / Comentarii Biblice / Web / Luca

Luca 23:34


23:34 Isus zicea: Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac! Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.

Tată, iartă-i. Isus Se referă atât la romani, cât şi la iudeii care fuseseră unelte pentru condamnarea şi crucificarea Lui (vezi DA 744). Rugăciunea Lui, totuşi, în ea însăşi, nu înlătura vinovăţia lor (vezi DA 744). Într-un înţeles mai larg rugăciunea aceasta cuprinde pe toţi păcătoşii până la sfârşitul vremii, pentru că toţi sunt vinovaţi de sângele lui Isus (vezi DA 745).

Aceasta este ce dintâi dintre cele şapte declaraţii ale lui Isus pe când atârna pe cruce, numite uneori Cele Şapte Cuvinte. Nici un scriitor al Evangheliei nu menţionează mai mult de trei, nici mai puţin de una din declaraţiile acestea. Aranjate din punct de vedere al timpului cele şapte ,,cuvinte” sunt după cum urmează:

1. 1. Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac” (v. 34).

2. 2. ,,Adevărat îţi spun, că astăzi vei fi cu Mine în rai” (v. 43)

3. 3. ,,Femeie, iată fiul tău!...”Iată mama ta!” (vezi la Ioan 19,26.27).

4. 4. ,,Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit (Matei 27,46; Marcu 15,34).

5. 5. ,,Mi-e sete!” (Ioan 19,28).

6. 6. ,,S-a sfârşit!” (Ioan 19,30).

7. ,,Tată în mâinile Tale îmi încredinţez duhul!” (vezi Luca 23,46).

Nu ştiu. Conducătorii iudei luaseră hotărârea lor deliberată contra lui Hristos, deşi lumina deplină a adevărului pe care El venise să o descopere le stătuse la dispoziţie. Totuşi, într-o oarecare măsură, nici chiar ei nu apreciau pe deplin ceea ce făceau. Ei nu vedeau fapta lor în cadrul ei deplin în marea luptă dintre bine şi rău (vezi DA 744). Poporul de rând, ca un tot, avea o slabă concepţie despre ceea ce avea loc şi zeflemelile şi batjocurile lor erau făcute din neştiinţă. Ei îi urmau orbeşte pe conducătorii lor (vezi la Matei 23,16). Ostaşii romani cu atât mai puţin înţelegeau ce făceau, deşi chiar şi acum, lumina străpungea inima sutaşului (vezi la Matei 27,54).

Deşi pot fi citate importante dovezi textuale (cf. p. 146) pentru omiterea rugăciunii lui Isus din versetul acesta, majoritatea dovezilor favorizează reţinerea ei.