22:36 Şi El le-a zis: Acum, dimpotrivă, cine are o pungă, s-o ia; cine are o traistă, de asemenea s-o ia; şi cine n-are sabie, să-şi vândă haina, şi să-şi cumpere o sabie.
o sabie.
Acum dimpotrivă. [,,Dar acum”, KJV]. Situaţia se schimbase. Perioada popularităţii în Galileea se sfârşise cu un an mai înainte (vezi la Ioan 6,66). De aici înainte, când ucenicii proclamau Evanghelia, ei urmau să întâlnească bănuială şi duşmănie. Ei nu se puteau aştepta la ospitalitatea plăcută şi generoasă de care se bucuraseră înainte. Adesea persecuţia urma să se dovedească a fi soarta lor (vezi la Matei 10,16-28; Ioan 16,33).
Sabie. Gr. machaira, însemnând de obicei sabia romană scurtă (vezi la cap. 2,35). Pe lângă înţelesul lui obişnuit, machaira este folosit în LXX-a pentru a traduce ebraicul ma’akeleth, ,,un cuţit de măcelărie”, de la cuvântul ma’akal, ,,hrană”. Poate că aici e steintenţionat înţelesul din urmă, ,,cuţit de măcelărie”.
Haina. Gr. himation, ,,mantaua” sau haina din afară (vezi la Matei 5,40).
Să-şi cumpere o sabie. Limbajul aparent figurat pe care Isus îl foloseşte aici a fost adesea înţeles greşit. Când ucenicii au mers într-o lume ostilă s-au găsit adesea în împrejurări, în care, din punct de vedere omenesc, armele ar fi fost cât se poate de folositoare. Dar întregul raport al cărţii Faptelor nu relatează nici un caz în care vreunul din apostoli să fi folosit sau măcar să fi purtat o armă. Putem fi siguri că dacă Isus ar fi intenţionat ca ei să facă aşa ceva, ei ar fi făcut-o. Un ceas sau două mai târziu, chiar în noaptea aceea, când Petru a încercat să folosească o sabie (vezi la Matei 26,51-53), Isus a mustrat chiar acţiunea lui şi a lămurit faptul că creştinul, ca şi Învăţătorul său, nu trebuie să se sprijine pe arme pentru protecţie. Creştinul nu trebuie să combată forţa cu forţă (vezi la Matei 5,39).
Noi nu apărăm Evanghelia dătătoare de viaţă omorând oameni pentru care a murit Hristos. Dovada supremă a iubirii creştine este dispoziţia de a muri pentru alţii (vezi Ioan 15,13). Dorinţa sau intenţia de a lua viaţa celor care s-ar putea să fie în dezacord cu noi este dovada spiritului lui Satana, care ,,de la început a fost un ucigaş” (Ioan 8,44). Persecuţia este întotdeauna lucrarea diavolului şi este săvârşită de aceia care se predau dominaţiei lui. Unica armă pe care creştinul se poate simţi liber să o folosească în apărarea credinţei sale este ,,sabia Duhului”, care este Cuvântul lui Dumnezeu (Efeseni 6,17; vezi Evrei 4,12; vezi la Matei 26,52). Astfel, având în vedere învăţăturile personale ale lui Hristos şi raportul NT al metodelor apostolice în înaintarea Evangheliei, tragem concluzia că Hristos vorbeşte aici în mod figurat, avertizându-i pe ucenici cu privire la persecuţia pe care ei şi convertiţii lor urmau să o sufere şi nu despre folosirea literală a armelor de orice fel.