22:15 El le-a zis: Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea;
Am dorit mult. [,,Cu dorinţă”, KJV]. Expresia ,,cu dorinţă am dorit” este un idiom ebraic caracteristic însemnând: ,,Am dorit foarte mult”. Expresii idiomatice similare apar în Ioan 3,29 (,,se bucură foarte mult”), Fapte 4,17 (,,să-i ameninţăm”) şi în alte locuri din NT. Ele sunt foarte obişnuite în LXX. Aceasta era cea din urmă ocazie la care Isus putea să fie împreună cu iubiţii ucenici înainte de agonia trădării, judecării şi crucificării. Momentul acesta, culminarea lucrării Sale pământeşti, fusese tot timpul înaintea Lui când lucrase între oameni. De aproape un an Isus căutase cu sârguinţă să pregătească pe urmaşii Săi pentru evenimentele acestei ore finale a vieţii Sale (vezi la Matei 16,21; 20,17; etc.)
Paştele acesta. Al patrulea Paşte în decursul lucrării lui Isus (vezi p. 193, 247; diagrama 5, p.
229), al treilea prăznuit cu ucenicii în Ierusalim. Nu toţi, însă, fuseseră de faţă ca membri ai acestui grup la amândouă ocaziile anterioare – Paştele anilor 28 şi 29 d.Hr. – care au avut loc înainte de alegerea şi numirea celor doisprezece în vara anului 29 d.Hr. Aceasta era precis masa pascală pe care Isus şi cei doisprezece o prăznuiau acum împreună cu ocazia aceasta (vezi note adiţionale la Matei 26; nota 1: DA 642, 652; GC 399).
Înainte de patima Mea. De repetate ori Isus vorbise ucenicilor Săi de suferinţele Sale (vezi la Matei 16,21; 20,17). Proorocii VT vorbiseră adesea de suferinţele lui Mesia (vezi Psalmii 22;Isaia 53; etc.). Isus trebuia să calce pe cărarea suferinţei în tot cursul ei până la cruce pentru a Se califica în calitatea de ,,căpetenie” a mântuirii noastre (vezi Evrei 2,10). Fără de cruce nu putea să fie coroană (vezi 1 Petru 1,11). Este privilegiul nostru, ca urmaşi ai umilului Isus, să avem parte de suferinţele Lui (vezi 2 Corinteni 1:7; Filipeni 3,10; 1 Petru 4,13; DA 225).