21:24 Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor.
Ascuţişul săbiei. Literal, ,,gura săbiei”. Evident aceasta se referă la culminarea sângeroasă a asedierii Ierusalimului în anul 70 d.Hr. (vezi p. 70-77; vezi la Matei 24,2.15-20).
Luaţi robi. Aşa cum prezisese Moise, dacă Israel ,,nu va lua seama să se ţină de toate cuvintele acestei Legi care sunt scrise în această carte (Deuteronom 28,58.63-68)”. Avertizarea aceasta fusese deja împlinită mai înainte în captivitatea babiloniană (Ieremia 16,13; 40,1.2; 52,12-16.28-31; Daniel 1,1-3; 9,11-14; etc.). În legătură cu explicaţia lui Gabriel pentru Daniel cu privire la eventuala revenire din captivitatea babiloniană (vezi la Daniel 9,24.25), era legată şi o avertizare că repetarea greşelilor care pricinuiseră captivitatea babiloniană ar avea ca rezultat o a doua nimicire a Ierusalimului şi a Templului (vezi la Daniel 9,26.27). La această a doua distrugere şi la împrăştierea iudeilor Se referă Isus aici (vezi la Matei 24,15-20; cf. Luca 21,20). Situaţia aceasta nu urma să fie remediată până nu se vor fi împlinit ,,vremurile Neamurilor”. Pentru comentariul mai departe vezi vol. IV, p. 30-36.
Călcat în picioare. Aparenţa de autonomie de care iudeii s-au bucurat sub jurisdicţia romană înainte de anul 70 d.Hr. n-a fost niciodată restatornicită şi de atunci, din anul acela fatal, Ierusalimul a rămas în cea mai mare parte, dacă nu cu totul, sub stăpânirea Neamurilor. Ca rezultat al revoltei sub Bar Coheba, zdrobită în anul 135 d.Hr., tuturor iudeilor li s-a interzis să intre în cetate sub pedeapsa cu moartea. De atunci Ierusalimul nu a mai fost niciodată cu adevărat o cetate iudaică. Templul n-a fost niciodată rezidit după anul 70 d.Hr. Între alţii romanii, sarazinii, norvegienii, turcii, cruciaţii şi arabii au stăpânit cetatea din zona Templului. Deşi recent noul stat al Israelului a ajunsă-şi asigure stăpânirea asupra unei părţi din cetate, Vechiul Ierusalim încă este o cetate neiudaică şi vechea zonă a Templului rămâne în mâini neiudaice. Vezi p. 78, 79.
Vremurile Neamurilor. Timpul atribuit naţiunii iudaice urma să se termine în curând, şi ei nu mai aveau să fie poporul ales al lui Dumnezeu. După lepădarea lor ca naţiune Evanghelia trebuia să fie dusă la toate naţiunile (vezi Fapte 1,8; 13,46; 18,6; 28,25-28; Romani 1,16). Pentru o discuţie mai amănunţită a rolului iudeilor ca popor ales al lui Dumnezeu, al apostaziei şi a răspândirii iudeilor printre Neamuri, vezi vol. IV, p. 26-36.