19:8 Dar Zacheu a stat înaintea Domnului, şi I-a zis: Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.
A stat. Se pare că Zacheu umbla împreună cu Domnul Isus, dar auzind protestele furioase ale mulţimii (v. 7) s-a întors pentru a întâmpina pe acuzatorii săi şi s-a adresat lui Isus.
Jumătate din avuţia mea. Dispoziţia de a se lipsi de averea pe care o adunase pe nedrept era una din cele mai bune dovezi cu putinţă pe care le-ar fi putut da cu privire la convertirea sa. ,,Nici o pocăinţă nu este adevărată dacă nu lucrează reformă” (DA 555). Comparaţi lucrarea voioasă, de bună voie a lui Zacheu, cu refuzul tânărului fruntaş bogat de a se despărţi de averea sa chiar şi când a fost invitat să facă aşa (vezi la Matei 19,21.22). Experienţa lui Zacheu era dovada că un bogat ar putea să intre în Împărăţia cerului (vezi la Matei 19,23-26).
Săracilor. La iudei îngrijirea de săraci era considerată un act de evlavie şi de religie aplicată. Dumnezeu dăduse instrucţiuni specifice cu privire la îngrijirea lor (vezi Levitic 19,10.15; 25,35-43; Estera 9,22; Romani 15,26; vezi la Matei 5,3).
Dacă am năpăstuit pe cineva. [,,Prin acuzaţie mincinoasă”, KJV]. Zacheu începuse deja să facă restituiri din câştigurile lui luate pe nedrept (vezi la v. 3). Acum era pe punctul de a face o încercare deplină şi sistematică să redea tot ce câştigase pe nedrept. Aceasta era mai mult decât ceea ce cei mai aprigi învinuitori ai lui din gloată, preoţii, cărturarii şi Fariseii, ar fi putut spune despre purtarea lor. Traficul de la Templu le oferea un prilej nelimitat de a-i înşela pe toţi aceia care veneau la închinare (vezi la Matei 21,12).
Dau înapoi împătrit. Acolo unde restituirea era voluntară, legea lui Moise cerea doar o adăugare la datorie a unei cincimi din suma luată (vezi Levitic 6,5; Numeri 5,7). O înapoiere împătrită era una din penalităţile extreme pentru jaf intenţionat urmat de pierderea bunurilor (vezi Exod 22,1; vezi la 2 Samuel 12,6). De obicei, suma dată înapoi era dublul celei luate, dacă proprietatea originară sau suma de bani era şi ea recuperată (Exod 22,7). Suma pe care o făgăduia Zacheu să o dea înapoi era dovada cea mai bună că el încercase o schimbare a inimii.