19:2 Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor,
Un om bogat. [,,El era bogat”, KJV]. Cu puterea Romei înapoia lor, strângătorii de biruri adunau de la oameni în general mai mult decât cerea legea (vezi p. 66; vezi la cap. 3,12).
Zacheu. Gr. Zakchaios, de la ebraicul Zakkai, însemnând ,,curat”. O persoană purtând numele Zakkai este pomenit în VT (vezi Ezra 2,9; Neemia 7,14). Nu există nici un motiv pentru a considera istorisirea cu Zacheu o altă versiune a istorisirii chemării lui Matei, aşa cum fac unii traducători moderni, mai ales că Luca relatează şi întâmplarea din urmă (vezi cap. 5,27-32). Zacheu era evident un iudeu (vezi cap. 19,9), de aceea martorii oculari au protestat faţă de întovărăşirea lui Isus cu el pentru faptul că el era ,,păcătos”, nu pentru că era dintre Neamuri (vezi la v. 7). Vezi la Marcu 2,14.15.
Mai marele vameşilor. Gr. architelones, un cuvânt compus însemnând ,,strângătorul principal de biruri”. Comparaţi archiereus, ,,marele preot” (vezi Marcu 2,26). Astăzi am putea vorbi de Zacheu ca fiind împuternicit cu strângerea birurilor sau colector de venituri. Evident, el era un slujbaş de vamă bogat, având sarcina colectărilor la importanta cetate de frontieră Ierihon, care era poarta de intrare a întregului trafic care trecea râul Iordan de la răsărit. Vadul aflat la 5 mile la est de Ierihon se spune că ar fi fost unul din cele trei puncte principale dintre Lacul Galileii şi Marea Moartă unde râul putea să fie trecut chiar şi primăvara. Evanghelistul Luca pomeneşte adesea pe strângătorii de biruri (vezi cap. 3,12; 5,27; 7,29; 15,1; 18,10) şi în fiecare caz el vorbeşte de aceşti proscrişi sociali într-un mod favorabil, în armonie cu obişnuita lui accentuare a lui Isus ca prieten al săracilor, al celor apăsaşi şi al proscrişilor societăţii.