19:24 Apoi a zis celor ce erau de faţă: Luaţi-i polul, şi daţi-l celui ce are zece poli.
Celor ce erau de faţă. Probabil unul din însoţitorii omului de neam mare, alţii decât servitorii. A ,,sta” lângă, sau înaintea unui superior însemna a fi în slujba lui (vezi 1 Regi 10,8; vezi la Daniel 1,19).
Luaţi-i. Se pare că nu s-a aplicat nici o pedeapsă în afară de pedeapsa negativă de a i se cere să înapoieze capitalul nefolosit încredinţat lui (vezi la v. 26).
Daţi-i celui. Polul nefolosit a fost dat celui dintâi servitor, nu atât de mult ca o răsplată cât pentru că dăduse dovadă că el va face mai mult cu el decât alţii. Era doar o bună afacere din partea omului de neam mare să-şi pună banii şi treburile în mâinile celor care au folosit cel mai bine prilejurile astfel acordate lor. Cel dintâi slujitor avea acum cu totul 12 poli sau cam 124,44 dolari. Aceasta era de două ori cât avea acum al doilea slujitor. Se pare că împăratul n-a cerut nici înapoierea capitalului, nici a dobânzii, ci le-a lăsat în mâinile acestor oameni pentru a continua să lucreze cu ele (cf. Matei 25,28).