18:7 Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?
Nu va face? Potrivit cu textul grec se aşteaptă un răspuns pozitiv la întrebare (vezi la cap. 6,39). Învăţătura parabolei este bazată pe contrastul izbitor dintre caracterul judecătorului nedrept şi un Dumnezeu drept şi milostiv. Dacă judecătorul, pentru motive egoiste, va răspunde cândva la cererea văduvei, cu atât mai mult va răspunde Dumnezeu celor care Îi adresează cererile lor. Pentru un contrast asemănător vezi la Matei 15,26.27. Dacă stăruinţa pe lângă un judecător nedrept aduce rezultate, cu siguranţă că aceeaşi virtute nu va trece neobservată şi nerăsplătită de un Dumnezeu drept.
Aleşilor Săi. Vezi Psalmii 105,6.43; Isaia 43,20; 65,15.
Strigă zi şi noapte. Adică, fără încetare sau stăruitor (vezi la v. 1). Compară strigătul pentru dreptate al ,,sufletelor” pe care Ioan le vedea ,,sub altar” (Apocalipsa 6,9.10).
Măcar că zăboveşte faţă de ei. [,,Rabdă îndelung”, KJV; G. Gal.]. S-ar putea să li se pară a ,,aleşilor Săi” că Dumnezeu amână răspunsul Său (vezi Habacuc 1,2) când, de fapt, El lucrează tot timpul ,,cu grabă” [,,în curând”]. El pune la lucru forţele acelea care vor realiza buna Lui plăcere faţă de ,,aleşi” şi forţele acestea s-ar putea să fie la lucru cu multă vreme înainte ca rezultatele să devină aparente. În plus, Dumnezeu s-ar putea ca uneori să amâne să facă dreptate ,,aleşilor Săi” pentru ca aceia care îi persecută să aibă timp şi prilej să se pocăiască. Dumnezeu iubeşte şi pe persecutori ca şi pe persecutaţi. El ,,nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui”, totuşi în acelaşi timp ,,doreşte ca nici unul să nu piară” (2 Petru 3,9). Mai mult, caracterul este făcut desăvârşit prin încercare (vezi la Iov 23,10) şi Dumnezeu ar putea uneori să amâne răspunsul la cererile noastre pentru a ne da prilej de dezvoltare ca caracterului (vezi DA 200; COL 175, 177). Amânarea izbuteşte să intensifice simţământul nostru de nevoie, fără de care adesea lui Dumnezeu Îi este cu neputinţă să lucreze pentru noi (vezi COL 152). Pentru atitudinea lui Dumnezeu faţă de ,,aleşii Săi” care suferă pe nedrept şi pentru atitudinea pe care ei ar trebui să o ia în asemenea împrejurări, vezi 1 Petru 2,20-
24.