18:5 totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.
Văduva aceasta mă tot necăjeşte. Stăruinţa în a-şi impune cererea era unica armă pe care văduva o avea la îndemână. Marea ei nevoie nu trezea simţul de dreptate sau de îndurare al judecătorului (vezi la v. 3), dar stăruinţa ei a avut efectul de a-i stârni nerăbdarea. De îndată şi cu puţin efort din partea lui el ar fi putut da ordin să se facă dreptate, dar n-a făcut lucrul acesta până când n-a ajuns să fie mai uşor să facă dreptate decât să evite să o facă.
Îi voi face dreptate. Vezi la v. 3. Nu dintr-un simţ al dreptăţii sau din simpatie pentru neajutorarea ei, ci pentru a se scuti pe sine de alte nemulţumiri. El n-avea respect pentru lege şi era cu totul nepăsător faţă de suferinţă şi apăsare.
Să-mi bată capul. [,,Să mă obosească”, KJV]. Literal, ,,să mă tot lovească sub ochi” sau ,,să mă lovească până îmi face răni”; de unde, figurat, ,,să mă bată”, ,,să mă piseze”, adică ,,să-mi fac necazuri de nesuferit”. În sensul acesta figurat de ,,mare supărare” foloseşte judecătorul expresia aici.