18:3 În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi-i zicea: Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu.
O văduvă. În societatea veche orientală o văduvă era adesea cea mai neajutorată persoană, mai ales dacă nu avea fii să-i susţină drepturile. Văduva aceasta pe cât se pare nu avea pe nimeni care să o protejeze. În plus, ea nu avea nimic cu care să mituiască pe judecătorul aspru sau să ofere plată pentru dreptate. Psalmistul zugrăveşte pe Dumnezeu ca ,,apărătorul [,,judecătorul”] văduvelor” (vezi Psalmii 68,5). Iacov arată că un semn al ,,religiei curate” a ,,cerceta” pe văduve ,,în necazurile lor” (Iacov 1,27). Unul din vaiurile pe care Hristos le rostea împotriva cărturarilor şi Fariseilor era spus pentru că ei ,,mănâncă casele văduvelor” (vezi la Matei 23,14; vezi şi Iov 22,9).
Venea. [,,A venit”, KJV]. Conform cu textul grec ,,ea continua să vină”.
Fă-mi dreptate. Sau, ,,fă-mi dreptate” (vezi COL 166). S-ar părea că soţul văduvei lăsase proprietatea ei, poate ipotecată la alţii, iar ei refuzau să o retrocedeze la timpul stipulat potrivit cu prevederile legii (vezi la Levitic 25,23-25). Evident, neavând pe nimeni care să-i apere drepturile, văduva depindea cu totul de simţul de dreptate şi de îndurare al judecătorului – dar el nu era nici drept şi nici îndurător. El era cu totul antiteza lui Dumnezeu; el reflecta caracterul lui Satana.
Pârâşul. [,,Adversarul”, KJV; ,,Potrivnicul”, G. Gal.]. Gr. antidikos, folosit şi ca un termen juridic cu privire la un adversar într-un proces; de obicei acuzatul, dar uneori reclamantul (vezi la Matei 5,25). Lui Satana i se zice antidikos-ul creştinismului (1 Petru 5,8; vezi Zaharia 3,1-4). Antidikos apare şi în LXX la 1 Samuel 2,10; Estera 8,1.