18:2 El le-a zis: Într-o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.
Într-o cetate era un judecător. Literal, ,,un anume judecător într-o anume cetate”. Isus era atent în folosirea unei ilustraţii de felul acesta. El se îngrijea ca ascultătorii Săi să nu o poată aplica la vreun judecător. Cu câtă râvnă s-ar fi folosit vrăjmaşii lui Isus de orice prilej de a-L acuza de subminarea cârmuirii (vezi la cap. 23,2)!
De Dumnezeu nu se teme. Judecătorul acesta era evident lege pentru sine însuşi. El nu dădea pe faţă iubire nici pentru Dumnezeu, nici pentru semenii săi şi nici respect pentru Legea sfântă (vezi la Matei 22,34-40).