18:11 Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.
Sta în picioare. O postură nu rareori luată în timpul rugăciunii (vezi 1 Samuel 1,26; 1 Regi 8,14.22; Matei 6,5; Marcu 11,25; vezi la Neemia 8,5; Daniel 6,10).
În sine. Adică, neauzit, poate cu mişcarea buzelor sau pe un ton scăzut. Se pare că el se adresa sieşi, nu lui Dumnezeu. Poate că Fariseul stătea separat de ceilalţi închinători adunaţi în curţile Templului, ca şi cum ar fi fost prea bun pentru a fi asociat de aproape cu ei, chiar şi la rugăciune.
Dumnezeule, Îţi mulţumesc. Fără îndoială, ceea ce vrea el să spună cu adevărat era: ,,Dumnezeule, ar trebui să fii mulţumitor că ai o persoană ca mine printre cei care au venit să Ţi se închine. Eu sunt fără pereche mai presus de turma de rând.”
Ca ceilalţi oameni. [,,Ca alţi oameni”, KJV]. Literal, ,,ca restul oamenilor”, adică toate celelalte fiinţe omeneşti (vezi la v. 9). Turma de rând era mult mai prejos de înaltul lui standard de autoîndreptăţire. Nu este niciodată potrivit să determinăm gradul nostru de dreptate prin comparaţie cu semenii noştri, indiferent care ar fi starea lor (vezi la Matei 5,48). În contrast izbitor cu Fariseul, Pavel se socotea cel dintâi dintre păcătoşi (vezi 1 Timotei 1,15).
Hrăpăreţi. Gr. harpages, ,,unii care smulg”, ,,răpitori”; deci ,,jefuitori” sau ,,hrăpăreţi” (vezi la Matei 7,15; Luca 11,39). Fariseul începe o expunere a virtuţilor lui negative. Acestea, are el încrederea, îl vor face să fie îndrăgit de Dumnezeu. El face o listă orală de unele păcate de care nu este vinovat. El este recunoscător pentru propriile sale virtuţi şi nu pentru neprihănirea şi îndurarea lui Dumnezeu. El este mulţumitor că, prin stăruinţă sârguincioasă s-a ţinut strict în lăuntrul literii Legii, dar pare să uite cu totul spiritul care trebuie să însoţească adevărata ascultare pentru a o face acceptabilă înaintea lui Dumnezeu.
Nedrepţi. Sau nelegiuiţi. El nu călcase legea pe faţă.
Preacurvari. Vezi la Matei 5,27-32.
Sau chiar ca vameşul acesta. Cuvântul ,,acesta” este folosit aici probabil nu numai pentru a-l desemna pe vameş, dar şi pentru a exprima dispreţul cu privire la el (vezi la cap. 14,30; 15,2). ,,Vameşul acesta” era deosebit de evident, deoarece putea să fie văzut pentru că ,,sta deoparte” de mulţime, în altă direcţie (cap. 18,13). Când ochiul Fariseului descoperă prezenţa acestui om de nimic din punct de vedere social, se roagă cam aşa: ,,Iată, Doamne, un specimen de ceea ce vreau să spun – acest vrednic de dispreţ strângător de biruri. Mă bucur că nu sunt un ticălos ca el.”