Printable ModeLuca, 18
|
18:1 Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase. O pildă. [Judecătorul nedrept, Luca 18,1-8. Cf. la cap. 11,5-8; despre parabole vezi p. 203–207]. Foarte probabil parabola a fost rostită cu aceeaşi ocazie ca şi învăţătura relatată în cap. 17,20-37 (vezi la v. 20; cf. COL 164, 165). Era acum probabil pe la mijlocul lunii martie, anul 31 d.Hr., nu la mult timp după învierea lui Lazăr (vezi la v. 11,20) şi numai cu câteva săptămâni înainte de Paştele final. Locul era probabil undeva în Perea. Unele din învăţăturile precedente (vezi la v. 20) au fost adresate direct Fariseilor şi de aceea este probabil că ei erau încă de faţă. Totuşi, Isus se adresase ucenicilor Săi (cap. 17,1; cf. 16,1) când Fariseii L-au întrerupt cu întrebarea lor despre timpul când se va arăta împărăţia (cap. 17,20). Este probabil că Isus acum îşi îndreaptă din nou atenţia în primul rând la ucenici. În mod natural, după ce răspunsese în mod specific la întrebarea Fariseilor (v. 21). Isus îşi îndreptase deja atenţia iarăşi în parte, la ucenici (vezi la v. 22). Ar trebui să se noteze că îndemnul la rugăciune stăruitoare dat aici urmează îndată după o discuţie a timpului de criză care precede a doua venire (cap. 17,22-37), mai ales din punct de vedere al slăbiciunilor care vor tinde să rătăcească pe cei aleşi. La fel stau lucrurile cu îndemnul din cap. 21,36 (vezi şi Marcu 13,33). Ca să le arate. [,,Cu scopul”, KJV]. Parabola aceasta se aplică îndeosebi la experienţa poporului lui Dumnezeu din zilele de pe urmă (COL 164), ca anticipare a înşelăciunii cu care urmează să dea piept şi a persecuţiei pe care ei ar trebui să o sufere. Să se roage necurmat. Mai ales având în vedre a doua venire şi timpul de încercare care o precede. Rugăciunea este mai mult decâto datorie, este o necesitate. Isus nu Se referă aici la consacrarea la rugăciune cu excluderea efortului practic depus pentru a conlucra cu fiinţele cereşti pentru a obţine obiectivele pentru care se face rugăciunea sau cu neglijarea răspunderii personale (vezi mai jos la ,,să nu se lase”). Isus vrea să spună că noi nu trebuie să ne lăsăm de rugăciune când răspunsurile la rugăciunile noastre sunt amânate (vezi v. 7.8). A se ruga ,,necurmat” înseamnă, de asemenea, a trăi în aşa fel, zi după zi şi ceas după ceas, încât să fi în atingere constantă cu Dumnezeu. Pentru principiile interpretării parabolelor vezi p. 203, 204. Pentru o discuţie asupra vieţii de rugăciune a lui Isus vezi la Marcu 1,35; 3,13. Pentru învăţătură în plus dată de Isus ucenicilor Săi cu privire la rugăciune, vezi la Luca 11,1-9. Comparaţi şi învăţătura Lui din Matei 9,38. Să nu se lase. [,,Să nu se obosească”, KJV; ,,Să nu se lenevească”, G. Gal.]. Adică, ei erau îndrumaţi să nu obosească de a se ruga, să nu se descurajeze de a se ruga. Iudeii din zilele lui Isus considerau că este de dorit să se roage de trei ori pe zi (vezi la Daniel 6,10). Două din aceste momente erau orele regulate de rugăciune de dimineaţa şi de seara, când se aduceau jertfele de dimineaţa şi de seara pentru întregul Israel şi când se ardea tămâie înaintea perdelei (vezi la Luca 1,9.10). Se spune că unii rabini mergeau atât de departe încât să înveţe că o persoană ar trebui să evite să se roage la alte ceasuri decât cele fixate pentru rugăciune pentru ca să nu tulbure şi să nu obosească pe Dumnezeu, aşa cum văduva stăruitoare din parabola aceasta pricinuia oboseală judecătorului nedrept. 18:2 El le-a zis: Într-o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina. Într-o cetate era un judecător. Literal, ,,un anume judecător într-o anume cetate”. Isus era atent în folosirea unei ilustraţii de felul acesta. El se îngrijea ca ascultătorii Săi să nu o poată aplica la vreun judecător. Cu câtă râvnă s-ar fi folosit vrăjmaşii lui Isus de orice prilej de a-L acuza de subminarea cârmuirii (vezi la cap. 23,2)! De Dumnezeu nu se teme. Judecătorul acesta era evident lege pentru sine însuşi. El nu dădea pe faţă iubire nici pentru Dumnezeu, nici pentru semenii săi şi nici respect pentru Legea sfântă (vezi la Matei 22,34-40). 18:3 În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi-i zicea: Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu. O văduvă. În societatea veche orientală o văduvă era adesea cea mai neajutorată persoană, mai ales dacă nu avea fii să-i susţină drepturile. Văduva aceasta pe cât se pare nu avea pe nimeni care să o protejeze. În plus, ea nu avea nimic cu care să mituiască pe judecătorul aspru sau să ofere plată pentru dreptate. Psalmistul zugrăveşte pe Dumnezeu ca ,,apărătorul [,,judecătorul”] văduvelor” (vezi Psalmii 68,5). Iacov arată că un semn al ,,religiei curate” a ,,cerceta” pe văduve ,,în necazurile lor” (Iacov 1,27). Unul din vaiurile pe care Hristos le rostea împotriva cărturarilor şi Fariseilor era spus pentru că ei ,,mănâncă casele văduvelor” (vezi la Matei 23,14; vezi şi Iov 22,9). Venea. [,,A venit”, KJV]. Conform cu textul grec ,,ea continua să vină”. Fă-mi dreptate. Sau, ,,fă-mi dreptate” (vezi COL 166). S-ar părea că soţul văduvei lăsase proprietatea ei, poate ipotecată la alţii, iar ei refuzau să o retrocedeze la timpul stipulat potrivit cu prevederile legii (vezi la Levitic 25,23-25). Evident, neavând pe nimeni care să-i apere drepturile, văduva depindea cu totul de simţul de dreptate şi de îndurare al judecătorului – dar el nu era nici drept şi nici îndurător. El era cu totul antiteza lui Dumnezeu; el reflecta caracterul lui Satana. Pârâşul. [,,Adversarul”, KJV; ,,Potrivnicul”, G. Gal.]. Gr. antidikos, folosit şi ca un termen juridic cu privire la un adversar într-un proces; de obicei acuzatul, dar uneori reclamantul (vezi la Matei 5,25). Lui Satana i se zice antidikos-ul creştinismului (1 Petru 5,8; vezi Zaharia 3,1-4). Antidikos apare şi în LXX la 1 Samuel 2,10; Estera 8,1. 18:4 Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez, N-a voit. Potrivit cu textul grec ,,el a stăruit în refuz”. El făcea lucrul acesta în mod persistent. În urmă şi-a zis. Stăruinţa ei l-a doborât. Şi-a zis. [,,În sine”, KJV]. Vezi la v. 11. De Dumnezeu nu mă tem. Vezi la v. 2. 18:5 totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul. Văduva aceasta mă tot necăjeşte. Stăruinţa în a-şi impune cererea era unica armă pe care văduva o avea la îndemână. Marea ei nevoie nu trezea simţul de dreptate sau de îndurare al judecătorului (vezi la v. 3), dar stăruinţa ei a avut efectul de a-i stârni nerăbdarea. De îndată şi cu puţin efort din partea lui el ar fi putut da ordin să se facă dreptate, dar n-a făcut lucrul acesta până când n-a ajuns să fie mai uşor să facă dreptate decât să evite să o facă. Îi voi face dreptate. Vezi la v. 3. Nu dintr-un simţ al dreptăţii sau din simpatie pentru neajutorarea ei, ci pentru a se scuti pe sine de alte nemulţumiri. El n-avea respect pentru lege şi era cu totul nepăsător faţă de suferinţă şi apăsare. Să-mi bată capul. [,,Să mă obosească”, KJV]. Literal, ,,să mă tot lovească sub ochi” sau ,,să mă lovească până îmi face răni”; de unde, figurat, ,,să mă bată”, ,,să mă piseze”, adică ,,să-mi fac necazuri de nesuferit”. În sensul acesta figurat de ,,mare supărare” foloseşte judecătorul expresia aici. 18:6 Domnul a adăugat: Auziţi ce zice judecătorul nedrept? Nedrept. Termenul acesta descrie direct părerea lui Isus despre un astfel de judecător, aşa cum face şi în legătură cu ispravnicul necinstit (vezi la cap. 16,8). 18:7 Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei? Nu va face? Potrivit cu textul grec se aşteaptă un răspuns pozitiv la întrebare (vezi la cap. 6,39). Învăţătura parabolei este bazată pe contrastul izbitor dintre caracterul judecătorului nedrept şi un Dumnezeu drept şi milostiv. Dacă judecătorul, pentru motive egoiste, va răspunde cândva la cererea văduvei, cu atât mai mult va răspunde Dumnezeu celor care Îi adresează cererile lor. Pentru un contrast asemănător vezi la Matei 15,26.27. Dacă stăruinţa pe lângă un judecător nedrept aduce rezultate, cu siguranţă că aceeaşi virtute nu va trece neobservată şi nerăsplătită de un Dumnezeu drept. Aleşilor Săi. Vezi Psalmii 105,6.43; Isaia 43,20; 65,15. Strigă zi şi noapte. Adică, fără încetare sau stăruitor (vezi la v. 1). Compară strigătul pentru dreptate al ,,sufletelor” pe care Ioan le vedea ,,sub altar” (Apocalipsa 6,9.10). Măcar că zăboveşte faţă de ei. [,,Rabdă îndelung”, KJV; G. Gal.]. S-ar putea să li se pară a ,,aleşilor Săi” că Dumnezeu amână răspunsul Său (vezi Habacuc 1,2) când, de fapt, El lucrează tot timpul ,,cu grabă” [,,în curând”]. El pune la lucru forţele acelea care vor realiza buna Lui plăcere faţă de ,,aleşi” şi forţele acestea s-ar putea să fie la lucru cu multă vreme înainte ca rezultatele să devină aparente. În plus, Dumnezeu s-ar putea ca uneori să amâne să facă dreptate ,,aleşilor Săi” pentru ca aceia care îi persecută să aibă timp şi prilej să se pocăiască. Dumnezeu iubeşte şi pe persecutori ca şi pe persecutaţi. El ,,nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui”, totuşi în acelaşi timp ,,doreşte ca nici unul să nu piară” (2 Petru 3,9). Mai mult, caracterul este făcut desăvârşit prin încercare (vezi la Iov 23,10) şi Dumnezeu ar putea uneori să amâne răspunsul la cererile noastre pentru a ne da prilej de dezvoltare ca caracterului (vezi DA 200; COL 175, 177). Amânarea izbuteşte să intensifice simţământul nostru de nevoie, fără de care adesea lui Dumnezeu Îi este cu neputinţă să lucreze pentru noi (vezi COL 152). Pentru atitudinea lui Dumnezeu faţă de ,,aleşii Săi” care suferă pe nedrept şi pentru atitudinea pe care ei ar trebui să o ia în asemenea împrejurări, vezi 1 Petru 2,20- 24. 18:8 Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ? Vă spun. Aceste cuvinte dau tărie concluziei enunţate aici. Va veni. [,,Vine”, KJV]. Aceasta este una din cele dintâi referiri directe ale Domnului la a doua Sa venire, eveniment la care El făcuse deja aluzie pe scurt cu vreo şase luni mai înainte de timpul de faţă (vezi Matei 16,27). Parabola cu neghina, spusă cu aproximativ un an şi jumătate înainte de data aceasta, face referire la trimiterea de către ,,Fiul Omului” a îngerilor Săi pentru a despărţi neghina de grâu (vezi la Matei 24,31), dar nu se referă direct la revenirea Lui pe acest pământ (vezi Matei 13,40-43; cf. Luca 17,22-30). Unii comentatori critici nu au izbutit să vadă legătura dintre această afirmaţie cu privire la găsirea de credinţă pe pământ de către Fiul Omului când vine şi parabola precedentă. În consecinţă, ei au tras concluzia că ea e un cuvânt separat al lui Isus pe care Luca l-a înserat întâmplător aici. Aceia care susţin acest punct de vedere, nu au luat seama că atunci ,,când va veni Fiul Omului”, El ,,va face dreptate aleşilor Săi” (v. 7, 8), un fapt observat în mod clar peste tot în Scripturi în legătură cu venirea Sa (vezi Matei 16,27; Apocalipsa 22,12). Cu ocazia aceea El ia locul de judecător (Matei 25,34-46; Romani 2,16; 2 Timotei 4,1.8; 1 Petru 4,5; Apocalipsa 19,11. Fiul Omului. Vezi la Matei 1,1; Marcu 2,10. Va găsi EL oare credinţă? Literal, ,,Va găsi El credinţa?” Împrejurările vor fi de aşa fel înainte de revenirea lui Hristos, încât va părea că răul a biruit şi că Dumnezeu i-a lăsat pe ,,aleşii Săi” să sufere şi să cadă în faţa vrăjmaşilor lor (vezi GC 630). La câteva săptămâni după expunerea acestei parabole, când Isus a vorbit despre semnele venirii Sale, El a avertizat pe ucenicii Săi că ei trebuie să treacă printr-un ,,necaz mare” (Matei 24,21), care îi va supune la o încercare cum nu se poate mai mare (v. 22). Cu toate acestea ,,aleşii” vor ,,răbda până la sfârşit” (v. 13) şi vor fi ,,mântuiţi”. 18:9 A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi. Pilda aceasta. [Fariseul şi vameşul, Luca 18,9-14; despre parabole vezi p. 203-207]. Nu există nici o legătură aparentă între parabola aceasta şi acea precedentă cu privire la judecătorul nedrept şi pare să nu existe nici un mijloc de a şti dacă cele două au fost date cu aceeaşi ocazie. Parabola aceasta, ca şi cea precedentă, a fost dată probabil prin luna martie a anului 31 d.Hr., undeva în regiunea Perea. Se încredeau în ei înşişi. Deşi ei nu sunt numiţi în mod specific, este clar că Isus îi are îndeosebi pe Farisei în mintea Sa. Lucrul acesta este scos în evidenţă de faptul că în parabolă un Fariseu este arătat ca un exemplu de cineva care se ,,încredea” în sine că este ,,neprihănit” şi care ,,dispreţuia pe ceilalţi”. Cărturarii şi Fariseii fuseseră de faţă la ocaziile recente când Isus dădea învăţătură (vezi la cap. 15,2; 16,14; 17,20) şi erau probabil prezenţi şi acum. În introducerea lui la parabolă, Luca arată că este adresată acelora care au credinţă ,,în ei înşişi” şi nu în Dumnezeu (vezi cap. 18,8.9). Credinţa lor este o credinţă falsă, în contrast cu credinţa adevărată pe care Dumnezeu ar fi vrut ca ei să o dezvolte. Pentru o ilustraţie a dispoziţiei sufleteşti a Fariseilor care ,,se încredeau în ei înşişi”, vezi descrierea despre sine ca Fariseu a lui Pavel (Filipeni 3,4-6). Că sunt neprihăniţi. Adică, potrivit cu propriul lor standard de neprihănire, conform căruia Fariseii trăiau în general cu scrupulozitate sau cel puţin pretindeau că trăiesc după el. Standardul fariseic de neprihănire consta din stricta ţinere a legilor lui Moise şi a tradiţiilor rabinice. El era, în esenţă, neprihănirea prin fapte. Concepţia fariseică, legalistă, a neprihănirii se întemeia pe premiza că mântuirea era câştigată prin păzirea unui anumit fel de purtare şi nu dădea decât puţină atenţie sau nu dădea nici o atenţie necesarei consacrări a inimii lui Dumnezeu şi transformării motivelor şi obiectivelor omului în viaţă. Fariseii accentuau litera Legii, ignorând spiritul ei. Concepţia că conformarea din afară la cerinţele divine era tot ceea ce cerea Dumnezeu, indiferent de motivul care determina conformarea la ele, era ceea ce determina gândirea şi vieţuirea lor. În diferite ocazii Isus îi avertizase pe ucenicii Săi şi pe alţii contra acestei abordări formaliste a mântuirii (vezi la Matei 5,20; 16,6; Luca 12,1). Dispreţuiau. Gr. exoutheneo, ,,a face de ocară”, ,,a dispreţui de tot” sau ,,a trata cu dispreţ”. Cuvântul acesta este tradus şi ,,a se purta cu dispreţ” (Luca 23,11; Fapte 4,11; Romani 14,10) şi ,,n-are nici o greutate” (2 Corinteni 10,10). Aceia care se consideră modele de virtute tind să privească pe semenii lor cu dispreţ. Pe ceilalţi. [,,Alţii”, KJV]. Literal, ,,restul”, însemnând ,,toţi ceilalţi”. Adică, Fariseii tratau cu dispreţ pe toţi aceia care nu recunoşteau definiţia lor în ce priveşte neprihănirea şi nu-şi rânduiau viaţa în acord cu ea. 18:10 Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş. Doi oameni. Isus nu vrea să spună că nu mai erau alţii de faţă, ci menţionează numai pe cei doi de care se ocupă parabola. Unul din ei se socotea sfânt şi ,,s-a suit” cu scopul de a se lăuda pe sine înaintea lui Dumnezeu şi a omului. Celălalt se privea pe sine ca păcătos şi ,,s-a suit” pentru a-şi mărturisi păcatul înaintea lui Dumnezeu, pentru a cere mila Lui şi pentru a căpăta iertare. S-au suit. Poate folosit aici cu privire la urcuşul normal din părţile cetăţii care se aflau mai jos pe Mt. Moria. Pentru Farisei, participarea la orele de rugăciune dimineaţa şi de seara, ca şi la alte servicii de la Templu, era un act de merit urmărind să câştige favoarea lui Dumnezeu şi aprobarea oamenilor. Cu privire la actele religioase săvârşite cu scopurile acestea Isus spunea: ,,Şi-au luat răsplata” (vezi la Matei 6,2). Un spirit de adevărată umilinţă înaintea lui Dumnezeu şi a semenilor noştri este una din cele mai bune dovezi de convertire (vezi la Mica 6,8). Să se roage. Probabil la ora de rugăciune de dimineaţa sau de seara (vezi la cap. 1,9.10). Chiar şi după ziua Cincizecimii unii din apostoli pare să fi urmat practica de a participa la slujba de la Templu la orele de rugăciune (Fapte 3,1; cf. cap. 10,3). Fariseu. Vezi p. 51, 52. Fariseul era cel mai înalt ideal iudeu de evlavie pe vremea aceea. Vameş. Vezi la p. 66. Pe de altă parte, vameşul reprezenta cel mai de jos nivel pe scara socială iudaică. 18:11 Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Sta în picioare. O postură nu rareori luată în timpul rugăciunii (vezi 1 Samuel 1,26; 1 Regi 8,14.22; Matei 6,5; Marcu 11,25; vezi la Neemia 8,5; Daniel 6,10). În sine. Adică, neauzit, poate cu mişcarea buzelor sau pe un ton scăzut. Se pare că el se adresa sieşi, nu lui Dumnezeu. Poate că Fariseul stătea separat de ceilalţi închinători adunaţi în curţile Templului, ca şi cum ar fi fost prea bun pentru a fi asociat de aproape cu ei, chiar şi la rugăciune. Dumnezeule, Îţi mulţumesc. Fără îndoială, ceea ce vrea el să spună cu adevărat era: ,,Dumnezeule, ar trebui să fii mulţumitor că ai o persoană ca mine printre cei care au venit să Ţi se închine. Eu sunt fără pereche mai presus de turma de rând.” Ca ceilalţi oameni. [,,Ca alţi oameni”, KJV]. Literal, ,,ca restul oamenilor”, adică toate celelalte fiinţe omeneşti (vezi la v. 9). Turma de rând era mult mai prejos de înaltul lui standard de autoîndreptăţire. Nu este niciodată potrivit să determinăm gradul nostru de dreptate prin comparaţie cu semenii noştri, indiferent care ar fi starea lor (vezi la Matei 5,48). În contrast izbitor cu Fariseul, Pavel se socotea cel dintâi dintre păcătoşi (vezi 1 Timotei 1,15). Hrăpăreţi. Gr. harpages, ,,unii care smulg”, ,,răpitori”; deci ,,jefuitori” sau ,,hrăpăreţi” (vezi la Matei 7,15; Luca 11,39). Fariseul începe o expunere a virtuţilor lui negative. Acestea, are el încrederea, îl vor face să fie îndrăgit de Dumnezeu. El face o listă orală de unele păcate de care nu este vinovat. El este recunoscător pentru propriile sale virtuţi şi nu pentru neprihănirea şi îndurarea lui Dumnezeu. El este mulţumitor că, prin stăruinţă sârguincioasă s-a ţinut strict în lăuntrul literii Legii, dar pare să uite cu totul spiritul care trebuie să însoţească adevărata ascultare pentru a o face acceptabilă înaintea lui Dumnezeu. Nedrepţi. Sau nelegiuiţi. El nu călcase legea pe faţă. Preacurvari. Vezi la Matei 5,27-32. Sau chiar ca vameşul acesta. Cuvântul ,,acesta” este folosit aici probabil nu numai pentru a-l desemna pe vameş, dar şi pentru a exprima dispreţul cu privire la el (vezi la cap. 14,30; 15,2). ,,Vameşul acesta” era deosebit de evident, deoarece putea să fie văzut pentru că ,,sta deoparte” de mulţime, în altă direcţie (cap. 18,13). Când ochiul Fariseului descoperă prezenţa acestui om de nimic din punct de vedere social, se roagă cam aşa: ,,Iată, Doamne, un specimen de ceea ce vreau să spun – acest vrednic de dispreţ strângător de biruri. Mă bucur că nu sunt un ticălos ca el.” 18:12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele. Eu postesc de două ori. După ce a făcut un catalog de vicii de care nu este vinovat, Fariseul trece acum la enumerarea virtuţilor de care este deosebit de mândru, virtuţi cu care el, evident, socoteşte să-şi cumpere mântuirea. Nici chiar toţi Fariseii nu posteau ,,de două ori pe săptămână”, adică, lunea şi joia (vezi la Matei 6,16-18). Fariseii se mândreau că posteau şi dădeau zecime mai mult decât cerea litera legii, crezând că Dumnezeu va aprecia eforturile lor voluntare mai mult decât cerea datoria, aşa cum le plăcea să creadă (vezi la Matei 23,23). Ei posteau îndeosebi în timpul sezoanelor dintre Paşte şi ziua Cincizecimii şi între sărbătoarea corturilor şi sărbătoarea înnoirii (vezi vol. II, p. 108; vol. I, p. 709, 710; Levitic 23,2-4; vezi la Ioan 10,22). Potrivit cu teologia fariseică, un credit îndestulător de fapte meritorii ar anula un debit de fapte rele. Sărbătoarea înnoirii (vezi p. 30), cădea în ziua a douăzeci şi cincea a lunii a noua, aproximativ la două luni după sărbătoarea corturilor, care se încheia în ziua a douăzeci şi doua a lunii a şaptea. Şapte săptpmâni, inclusiv, treceau de la Paşte până la ziua Cincizecimii. Mai târziu, creştinii zeloşi posteau miercurea şi vinerea în anumite anotimpuri din an, pentru a evita să fie confundaţi cu iudeii, care posteau lunea şi joia. În Didahii (cap. 8,1), un document creştin necanonic din secolul al II-lea, este dat îndemnul: ,,Dar postul tău să nu fie rânduit împreună cu făţarnicii; deoarece ei postesc în a doua zi a săptămânii şi în a cincea; ci să postiţi în a patra şi în [ziua de] pregătire.” Dau zeciuală din toate. Chiar şi din cele care nu sunt menţionate în mod specific în legea mozaică privitoare la zecime (vezi la Matei 23,23) – ca de pildă ,,din izmă, din mărar şi din chimen”. Poate că aceasta era mai mult chiar şi decât cerea învăţătura rabinică. Veniturile mele.[,,Ce am”, KJV]. Literal, ,,ce dobândesc”, adică, din venitul său. 18:13 Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul! Stă departe. Probabil de Fariseu şi de ceilalţi închinători, evident pentru că ştia că ei ar privi cu dispreţ la el. Altor oameni nu le-ar face plăcere legătura strânsă cu un vameş (vezi la cap. 3,12). Să şi-i ridice. Comparaţi descrierea de către Ezechiel a unui om neprihănit, care ,,nu-şi ridică ochii către idoli” (Ezechiel 18,6.15; cf. v. 12). De asemenea, era ceva obişnuit ca la rugăciune să se stea în picioare cu mâinile ridicate către cer (vezi 1 Regi 8,22; Psalmii 28,2; 63,4; 134,2; 1 Timotei 2,8). Se bătea în piept. Literal, ,,într-una se bătea în piept”. Purtarea strângătorului de dări mărturiseşte cu privire la sinceritatea cuvintelor lui şi dă o exprimare vie simţământului său de nevrednicie. El se simţea nevrednic chiar şi pentru ca să se roage. Dar simţământul lui de nevoie îl constrângea să se roage. Ai milă. [,,Fii milostiv”, KJV]. Sau ,,îndurător”. Vezi la Matei 5,7. Un simţământ al nevoii este cea dintâi condiţie a primirii de către Dumnezeu, o conştienţă că fără de îndurarea Lui am fi cu totul pierduţi (vezi COL 158). În contrast cu Fariseul, vameşul se gândea fără îndoială la multe vicii şi ştia că le practicase; se gândea la virtuţi şi ştia că nu avea nici una. Ca şi apostolul Pavel, se ştia că este păcătos (vezi 1 Timotei 1,15) în nevoie disperată de har dumnezeiesc. Îndurarea este un aspect al iubirii divine, un aspect care nu fusese dat pe faţă şi deci nu putea să fie cunoscut pe deplin decât atunci când a intrat păcatul în univers. Îndurarea este exprimarea iubirii divine manifestată faţă de cei care nu o merită. Cuvântul grec tradus aici ,,milostiv” pare să fie strâns înrudit în înţeles cu cuvântul ebraic chesed (vezi notă adiţională la Psalmul 36), tradus de obicei ,,îndurare”, ,,milă” (1 Cronici 16,34; Psalmii 136,1-26) sau ,,bunătate” (Psalmii 51,1; Psalmii 138,2) sau ,,răutate” (Psalmii 52,1). Păcătosul. Literal, ,,păcătosul” (cf. 1 Timotei 1,15). Strângătorul de biruri vorbeşte ca şi cum nu ar mai fi fost alţi păcătoşi – el este singurul. Ca şi Fariseul, el se aşază într-o categorie de unul singur. El nu este virtuos cum sunt alţi oameni, el este păcătosul. Fariseul se considera pe sine nemărginit mai presus de alţi oameni (Luca 18,1); vameşul se considera pe sine ca fiind cu mult mai prejos decât alţi oameni. 18:14 Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat. Vă spun. O expresie pe care Isus o folosea adesea pentru a introduce o importantă afirmaţie de adevăr sau pentru a o accentua; de asemenea pentru a introduce concluzia la o argumentaţie sau la o parabolă. Expresia ,,vă spun” este relatată adesea de Luca (cap. 4,25; 9,27; 10,24; 12,51; 13,3.5.27; 17,34; 18,8.14; 19,40). Socotit neprihănit. [,,Îndreptăţit”, KJV]. Adică, primit de Dumnezeu şi declarat ,,neprihănit” înaintea Lui. Fariseul se socotea neprihănit (vezi v. 9), dar Dumnezeu nu gândea aşa. Vameşul se cunoştea că este păcătos (vezi v. 13) şi înţelegerea aceasta a deschis calea pentru ca Dumnezeu să-l declare fără păcat – un păcătos îndreptăţit prin îndurare divină (vezi la v. 13). Ceea ce făcea deosebirea celor doi oameni faţă de ei înşişi şi faţă de Dumnezeu era atitudinea. Decât. Fariseul s-a descalificat pentru primirea îndurării şi a harului divin. Mulţumirea de sine a închis uşa inimii sale faţă de curenţii bogaţi ai iubirii divine care au adus bucurie şi pace vameşului. Rugăciunea Fariseului era inacceptabilă înaintea lui Dumnezeu, pentru că nu era însoţită de tămâia meritelor lui Isus Hristos (vezi PP 353; vei la Exod 30,8). Oricine se înalţă. Vezi la Luca 14,11; Marcu 9,35. Problema mândriei faţă de smerenie este chiar în centrul conflictului dintre bine şi rău. Cu Luca 18,14 se încheie ,,mare inserţiune” din Luca, de la cap. 9,51 la 18,14, aşa cum este numită uneori (vezi la cap. 9,51), datorită faptului că nici unul din ceilalţi scriitori ai Evangheliei nu notează cea mai mare parte a incidentelor şi învăţăturii relatate în această parte a naraţiunii. 18:15 I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau. Copilaşi. [Binecuvântarea copiilor, Luca 18,15-17 = Matei 19,13-15 = Marcu 10,13-16. Comentariu major: Matei]. Sau ,,pruncilor”. 18:16 Isus a chemat la Sine pe copilaşi, şi a zis: Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei. Verset ce nu a fost comentat. 18:17 Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea. Adevărat. Vezi la Matei 5,18. Ca un copilaş. Vezi la Matei 18,2-4. 18:18 Un fruntaş a întrebat pe Isus: Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? Un fruntaş. [Tânărul fruntaş bogat, Luca 18,18-30 =Matei 19,16-30 =Marcu 10,17-31. Comentariu major: Matei]. 18:19 Pentru ce Mă numeşti bun? i-a răspuns Isus. Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. Verset ce nu a fost comentat. 18:20 Ştii poruncile: Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta. Verset ce nu a fost comentat. 18:21 Toate aceste lucruri, I-a zis el, le-am păzit din tinereţea mea. Verset ce nu a fost comentat. 18:22 Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă. Verset ce nu a fost comentat. 18:23 Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat. Verset ce nu a fost comentat. 18:24 Isus a văzut că s-a întristat de tot, şi a zis: Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii! S-a întristat de tot. [,,Că era foarte trist”, KJV]. Pot fi citate dovezi textuale (cf. p. 146) pentru omiterea acestor cuvinte. 18:25 Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu. Verset ce nu a fost comentat. 18:26 Cei ce-L ascultau, au zis: Atunci cine poate fi mântuit? Verset ce nu a fost comentat. 18:27 Isus a răspuns: Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu. Verset ce nu a fost comentat. 18:28 Atunci Petru a zis: Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat. Verset ce nu a fost comentat. 18:29 Şi Isus le-a zis: Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu, Verset ce nu a fost comentat. 18:30 şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică. Verset ce nu a fost comentat. 18:31 Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, şi le-a zis: Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului, se va împlini. Ne suim la Ierusalim. [Isus prezice moartea Sa, Luca 18,31-31 = Matei 20,17-19= Marcu 10,32-42. Comentariu major: Matei]. Deşi incidentul relatat aici este cunoscut în general ca a treia vestire din partea lui Isus a morţii Sale, este, de fapt, a şasea în ce priveşte Evanghelia după Luca. Primele două anunţări au avut loc în decursul celor şase luni de retragere după respingerea publică a lui Isus în Galilea (vezi cap. 9,22.44), între Paştele anului 30 şi sărbătoarea corturilor din acelaşi an. După aceea, în cursul raportului extins al lui Luca al lucrării pereene (cap. 9,51 la 18,14), o fază a lucrării lui Hristos care nu este relatată de nici unul din ceilalţi scriitori ai Evangheliei (vezi la cap. 9,51), Luca relatează trei ocazii în plus în care Isus S-a referit, cel puţin indirect, la iminenta Lui suferinţă şi moarte (vezi cap. 12,50; 13,33; 17,25). Aceste trei ocazii în plus au avut loc în cursul celor şase luni care au venit după sărbătoarea corturilor din anul 30 d.Hr. 18:32 Căci va fi dat în mâna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa; Verset ce nu a fost comentat. 18:33 şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia. Verset ce nu a fost comentat. 18:34 Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, şi nu pricepeau ce le spunea Isus. Nu pricepeau. Luca stăruie mai mult decât ceilalţi sinoptici asupra deplinei incapacităţi a ucenicilor de a înţelege tristele adevăruri pe care Isus Se străduia să le explice. Motivul era pur şi simplu faptul că mintea lor era plină de concepţii greşite despre natura împărăţiei pe care Isus venise să o stabilească. Se pare că ei înlăturau din mintea lor ceea ce nu era în acord cu ideile lor preconcepute despre subiect (vezi DA 547, 548). 18:35 Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea. Un orb. [Orbul Bartimeu, Luca 18,35-43 = Matei 20,29-34 = Marcu 10,46-52. Comentariu major: Marcu]. 18:36 Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este. Verset ce nu a fost comentat. 18:37 I-au spus: Trece Isus din Nazaret. Verset ce nu a fost comentat. 18:38 Şi el a strigat: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine! Verset ce nu a fost comentat. 18:39 Cei ce mergeau înainte, îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: Fiul lui David, ai milă de mine! Cei ce mergeau înainte. Sau ,,cei care erau în faţă”. Aceasta ne dă posibilitatea unei lumini indirecte interesante asupra alcătuirii grupului care călătorea cu Isus. ,,Cei ce mergeau înainte” se poate să fi făcut parte din grupul lui Isus Însuşi, nu doar unii din ceata cuvioasă care se aduna totdeauna în jurul Lui şi nici chiar unii din peregrinii care se întâmplau să meargă la Ierusalim în aceeaşi direcţie ca şi Isus (vezi la Marcu 10,47). 18:40 Isus S-a oprit, şi a poruncit să-l aducă la El; şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat: Verset ce nu a fost comentat. 18:41 Ce vrei să-ţi fac? Doamne, a răspuns el, să-mi capăt vederea. Verset ce nu a fost comentat. 18:42 Şi Isus i-a zis: Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit. Te-a mântuit. Adică, te-a vindecat. 18:43 Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu. Tot norodul. Luca adaugă aici ceva ce nici Matei, nici Marcu nu menţionează – reacţia acelora care au fost martori ai minunii. În contrast cu conducătorii iudei, care adesea atribuiau puterea lui Isus diavolului (vezi la Matei 12,24), poporul de rând, neavând simţurile amorţite de prejudecată, atribuia puterea Sa lui Dumnezeu. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 MH 225 1–8 COL 164–180 3 COL 166, 170 7 COL 171; 5T 524 7, 8 COL 177; DA 495; GC 631; PP 203; 1T 183; 6T 282 8 CW 98; PP 103; 5T 167, 232 9 COL 150 9–14 COL 150–163 11 COL 150, 152; DA 495; GW 140; MB 6; SL 9; 1T 416; 6T 399 11–14 1T 331 12 5T 539 12, 13 COL 151 13 CS 164; DA 495; Ev 291; GW 213; MB 8; ML 19; SC 30, 40; 1T 26; 5T 638; 6T 283 14 COL 152, 163 15–17 DA 511–517 16 CG 491, 565; MH 44; Te 290; 1T 397; 4T 142 18–23 DA 518–523 18–30 COL 390–396 22 1T 207 25 1T 141 27 DA 555 30 5T 42 31–34 DA 547–551 37 MH 107; 6T 262 41 4T 178 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: