17:22 Şi a zis ucenicilor: Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n-o veţi vedea.
A zis către ucenici. Nu este sigur dacă aceasta a fost în prezenţa Fariseilor (vezi la v. 20.21) sau ceva mai târziu, când Isus era singur cu ucenicii Săi. S-sr părea că vorbirea din v. 22-37 a fost ţinută fie imediat după comentariile din v. 20.21 sau la scurt timp după aceea.
Vor veni zile. Discursul din v. 22-37 se ocupă cu împărăţia viitoare a slavei şi nu cu împărăţia prezentă a harului divin (vezi la Matei 4,17; 5,2). Isus a afirmat că împărăţia harului este deja sosită, statornicită şi activă, în inima oamenilor (Luca 17,21). Dar Isus îi avertizează pe ucenicii Săi acum că împărăţia slavei, despre care Fariseii trăgeau concluzia în mod eronat că este subiectul învăţăturii lui Isus, este încă viitoare – ,,vor veni zile” în contrast cu ,,[acum] ,,înăuntrul vostru” (v. 21).
Veţi dori să vedeţi. Adică, întemeierea faptică a împărăţiei slavei la venirea Fiului omului (vezi la Matei 25,31). Aici Isus Se referă la dorul purtat în inimă de fiecare ucenic adevărat după deplina realizare a împărăţiei viitoare. Dorul celor doisprezece urma să fie intensificat când priveau înapoi la ocaziile pe care le avuseseră cândva, dar nu apreciaseră pe deplin la data aceea faptul că umblaseră şi vorbiseră cu iubitul lor Învăţător (vezi DA 506). Isus era cu ei acum, dar mulţi nu apreciau cum se cuvenea prezenţa Lui. Când avea să fie luat de la ei, aprecierea din partea lor de a fi fost cu El urma să crească mult. Înainte de plecarea Lui El avea să le promită că va reveni (vezi Ioan 14,1-3) şi în lipsa Lui ei aveau să tânjească de dor după revenirea Lui făgăduită.
Fiul Omului. Vezi la Matei 1,1; Marcu 2,10.
N-o veţi vedea. Deoarece nu venise timpul pentru a doua Lui venire.