16:9 Şi Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice.
Faceţi-vă prieteni. Aici Isus Se referă la Farisei (vezi COL 369), care erau de faţă (vezi v. 14) şi care, în calitatea de conducători ai naţiunii iudaice, erau într-un anumit sens ispravnici ai adevărului şi ai binecuvântărilor pe care Dumnezeu le acordase poporului Său ales (vezi vol. IV, p. 26-28). Ca ispravnici ai cerului, conducătorii lui Israel risipiseră ,,averea” pe care cerul le-o încredinţase şi nu putea să mai dureze mult până când ei aveau să fie chemaţi să dea socoteală de isprăvnicia lor.
Isus nu lasă să se înţeleagă că cerul urmează să fie cumpărat. Adevărul la care El atrage atenţia este că noi trebuie să ne folosim de prilejurile de faţă cu gândul la binele veşnic. Noi suntem ispravnici ai posesiunilor materiale care ne vin la îndemână în viaţa prezentă şi Dumnezeu ni le-a încredinţat ca să putem învăţa principiile isprăvniciei credincioase. Tot ce avem în această viaţă este de fapt al ,,altuia”, adică, al lui Dumnezeu; nu este al nostru (Luca 16,12; vezi 1 Corinteni 6,19). Noi trebuie să folosim lucrurile materiale încredinţate nouă pentru a promova interesele Părintelui nostru din cer, folosindu-le pentru nevoile semenilor noştri (vezi Proverbele 19,17; Matei 19,21; 25,31-46; Luca 12,33) şi la progresul Evangheliei (vezi 1 Corinteni 9,13; 2 Corinteni 9,6.7).
Bogăţiilor nedrepte. [,,Mamonul nedreptăţii”, KJV]. Vezi la Matei 6,24. Expresia aceasta arată
o măsură de dispreţ pentru ,,bogăţii” cam tot aşa cum vorbim noi de ,,bani” ca fiind un ,,câştig murdar”. A-ţi face prieteni ,,cu ajutorul” lui mamona [,,bogăţiilor”] înseamnă a-ţi face prieteni prin mijlocirea lor.
Când veţi muri. [,,Când veţi expira”, KJV; ,,Când se vor isprăvi”, G. Gal.]. Dovezile textuale favorizează (cf. p. 146) expresia ,,când se vor sfârşi”. Expresia ,,când veţi expira” ar însemna ,,când veţi muri”. Dar Scripturile nu învaţă că oamenii sunt primiţi în ,,locuinţele veşnice” la moarte, aşa cum ar cere exprimarea aceasta, ci la revenirea Domnului (vezi Ioan14,3). ,,Când se vor sfârşi” înseamnă ,,când bogăţiile [mamonul nelegiuirii] se vor sfârşi”. Când sursele de venituri ale ispravnicului se termină (Luca 16,3) atunci aceasta a fost ceea ce l-a făcut să se gândească la viitor. Înţelesul parabolei nu este eşecul ispravnicului sau moartea lui, ci metoda lui de a rezolva problema pierderii venitului personal. Astfel contextul, ca şi nota generală a Scripturii, cere exprimarea ,,când se vor isprăvi”. Antecedentul lui ,,se” este ,,mamonul” [,,bogăţiile”] şi antecedentul lui ,,ei” este ,,prieteni”.