16:8 Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii.
Stăpânul lui a lăudat. Cuvintele acestea nu sunt comentariul editorial al lui Luca, aşa cum au crezut unii, ci făceau parte din parabola lui Isus. Cel care spune aceste cuvinte de laudă este deci ,,omul bogat” din v. 1. Este cu totul de neconceput că Isus să fi adus o laudă absolută planului ispravnicului necinstit de a-şi înşela stăpânul (vezi COL 367). Evaluarea din partea lui Isus a acestui ispravnic este descoperită în cuvintele ,,ispravnicul nedrept”. Totuşi, întrucât această laudă constituie punctul culminant al parabolei, reiese că Isus a găsit în lauda omului bogat adusă ispravnicului ceva folositor pentru a le da învăţătură ucenicilor şi celor din adunare care ascultau. Naraţiunea însăşi lămureşte ce era aceasta. Omul bogat nu a trecut cu vederea necinstea ispravnicului său; tocmai din cauza necinstei el a fost lipsit de sarcina lui. Dar iscusinţa cu care acest pungaş intrigant şi-a adus viaţa sa de proastă administraţie la un punct culminant era atât de uimitoare şi perfecţiunea cu care şi-a adus planul la îndeplinire era atât de vrednică de scopuri mai nobile, încât omul bogat nu s-a putut abţine să nu admire iscusinţa şi sârguinţa ispravnicului său.
Lucrase înţelepţeşte. Adică, din punct de vedre al interesului personal, făcându-şi o mulţime de prieteni care urmau să fie obligaţi pentru el în zilele viitoare. Cuvântul ,,înţelepţeşte” derivă de la gr. phronimos care, ca şi forma lui adjectivală phronimos (vezi Matei 7,24; 10,16), vine de la phren, ,,minte”. Ca şi cum noi am spune, ispravnicul îşi ,,pusese mintea la lucru”. El exercitase prevedere plănuind ingenios şi cu perspicacitate pentru propriul său viitor. ,,Înţelepciunea” sau ,,iscusinţa” lui consta din folosirea asiduă din partea lui a privilegiilor prezente atâta timp cât acestea existau. Dacă ispravnicul ar fi fost tot atât de delăsător în a face aranjamentul final cu datornicii stăpânului său cum fusese în conducerea treburilor de mai înainte, n-ar fi izbutit în planul lui ticălos.
Fii veacului acestuia. [,,Fii acestei lumi”, KJV]. Literal, ,,copii acestui veac”, considerând lumea din punct de vedere al timpului şi al evenimentelor. Aceia care trăiesc pentru lumea aceasta sunt pomeniţi aici în contrast cu aceia care trăiesc pentru lumea viitoare, ,,copiii luminii”.
Semenii lor. [,,Generaţia lor”, KJV]. Adică, în veacul de faţă, singurul ,,veac” de care sunt interesaţi şi pentru care trăiesc (vezi la Matei 23,36).
Mai înţelepţi decât. Oamenii care trăiesc exclusiv pentru viaţa acesta dau adesea pe faţă mai multă sârguinţă în urmărirea a ceea ce are ea să le ofere decât creştinii în pregătirea pentru ceea ce oferă Dumnezeu celor care aleg slujirea Lui. A acorda mai mulă atenţie şi plănuire felului în care am putea să ne slujim pe noi înşine decât facem cu privire la felul în care Îl putem servi pe Dumnezeu şi unul pe altul (vezi COL 370) este o slăbiciune omenească. Creştinul face bine să fie caracterizat prin ,,râvnă”, dar râvna lui ar trebui să fie cu ,,pricepere” (Romani 10,2). El trebuie să aibă un adevărat simţ al valorilor ca să fie distins în felul acesta (vezi la Matei 6,24-34).
Fiii luminii. Comparaţi 1 Ioan 12,36; Efeseni 5,8; 1 Tesaloniceni 5,5. De asemenea, Isus a folosit expresii de felul acesta ca ,,fii ai lui Dumnezeu” (Matei 5,9; Luca 20,36; Ioan 11,52), ,,fii ai împărăţiei” (Matei 8,12; 13,38), fii ai Tatălui vostru” (Matei 5,45), pentru a Se referi la aceia care primeau învăţăturile Sale şi dădeau Împărăţiei cerului locul cel dintâi în viaţa lor (vezi la Matei 6,33).