16:24 şi a strigat: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.
Părinte Avraame. După câte se pare, în acord cu parabola, Avraam este prezentat aici ca prezidând peste hades (vezi la v. 23). Omul bogat se adresează lui Avraam ca şi cum el ar fi Dumnezeu. Suferindul este un descendent al patriarhului şi apelează la el ca un fiu al tatălui.
Trimite pe Lazăr. Omul bogat este evident de părere ca Lazăr să fie pus la dispoziţia lui şi să facă vizită în hades, lucru care, într-un sens, ar fi o continuare a poziţiei lor relative de pe pământ.
Să-şi moaie. Gr. bapto (vezi la Matei 3,6).
Vârful degetului. Aceia care caută să găsească în parabola aceasta un suport pentru doctrina falsă a sufletelor nemuritoare lipsite de trup găsesc în schimb aici o inconsecvenţă. Ca şi cum spiritele lipsite de trup ar avea ,,degete”! Trupul lui Lazăr era în mormânt şi de aceea degetele lui erau şi ele în mormânt. Este de necrezut că un duh lipsit de trup să ia un deget, pe care nu se presupune că îl are, să-l înmoaie în apă şi apoi să atingă limba inexistentă a unui alt spirit. Evident, Isus povesteşte o întâmplare imaginară menită să lămurească un anumit adevăr cu privire la legătura dintre viaţa aceasta şi cea viitoare (vezi la v. 19) şi nu intenţionează ca cuvintele Sale să fie luate literal. Pentru omul bogat, suferind acum figurat în hades, cea mai mică alinare a ,,chinurilor” sale ar fi fost primită cu mulţumire. Bogatul acum doreşte un strop de apă curată şi rece, aşa cum Lorea şi Lazăr mai înainte fărmiturile de la masa lui (vezi la v. 21). Dacă omul bogat aveau ,,ochi”
(v. 23) şi ,,limbă” (v. 24) şi Lazăr avea un ,,deget” (v. 24) ar fi fost necesară învăţătura că imediat după moarte oamenii buni şi răi îşi primesc răsplata ca fiinţe reale cu părţi ale trupului! Dar, faptul că ei nu merg imediat la răsplata lor la moarte este evident din parabola însăşi – trupurile lor erau în mormânt, unde nu există ceva de felul focului (vezi la v. 22).
Chinuit în văpaia aceasta. Pentru dovada că nelegiuiţii nu suferă focul iadului la moarte, ci atunci când Isus Se întoarce vizibil pe acest pământ (după mileniu), vezi la v. 19. Cu privire la ,,focul veşnic” vezi la Matei 5,22.