16:23 Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui,
Locuinţa morţilor. [,,Iad”, KJV]. Gr. hades ,,mormânt” sau ,,moarte” (vezi la Matei 11,23). Hades este locuinţa tuturor oamenilor, buni sau răi, până la înviere. Literal, Lazăr urma să fie şi el acolo.
Chinuri. Gr. basanoi, înrudit cu verbul basanizo, care este folosit cu privire la persoane care suferă intens de boală (Matei 8,6), cu privire la valurile mării care se zbat (Matei 14,24) şi cu privire la ucenicii care se ,,necăjeau” la vâslire (Marcu 6,48). Este folosit şi cu privire la frământarea emoţională (2 Petru 2,8) şi cu privire la ,,chinul” de care duhurile rele se temeau când au fost aduse faţă în faţă cu Isus (Matei 8,29; Marcu 5,7; Luca 8,28). Basanos (singularul de la basanoi) pare deci să însemne suferinţă sau frământare acută.
Ideea că la moarte oamenii merg într-un loc unde suferă ,,chinuri” este cu totul străină de Scripturi care învaţă lămurit că ,,morţii nu ştiu nimic” (Eclesiastul 9,5; vezi la Psalmii 146,4). Isus Însuşi asemăna moartea cu un somn (vezi Ioan11,11.14). A concluziona din această parabolă că Isus învăţa că la moarte cei răi sunt duşi într-un loc unde suferă ,,chinuri” înseamnă a-L face să contrazică aici învăţăturile Sale clare asupra subiectului acestuia date cu alte ocazii, ca şi învăţăturile Bibliei ca un tot. Păcătoşii vor avea să încerce chinurile în foc (vezi la Matei 5,22) în ,,iadul” gheenei, nu în hades. Deci, când Isus l-a prezentat pe omul bogat ,,chinuit în văpaia acesta” (Luca 16,24), în hades, el vorbeşte în mod clar la figurat şi este neîntemeiat să interpretăm cuvintele Lui literal. Pentru principiile de interpretare cuprinse în explicaţia parabolelor vezi la v. 19.
Ochii. Trupul omului bogat, acum în hades, este fără viaţă. El nu poate să vadă (vezi la v. 24).
A văzut de departe pe Avraam. [,,Vede pe Avraam”, KJV]. Se poate ca cerul şi iadul să fie la o astfel de depărtare ca să se audă glasul şi ca aceia care sunt în cer să fie martori la suferinţele prietenilor şi a celor dragi în iad fără să fie în stare să aline chinul, în timp ce cei din iad pot să observe fericirea celor drepţi în cer? Şi totuşi aceasta este exact ce învaţă parabola aceasta dacă este luată literal (vezi la v. 19). Dar cei care cred că este literală se vor grăbi să adauge că ,,sânul lui Avraam” este numai o figură de vorbire, că sfinţii nu se odihnesc literal în ,,sânul” lui. Şi vor mai declara că apropierea cerului şi iadului, descrise aici, este de asemenea figurată. Dar în clipa în care admit că partea acesta şi alte părţi evident figurate ale parabolei trebuie să fie luate literal, admit caracterul figurat al întregii parabole. Dacă nu sunt dispuşi să admită că întreaga parabolă este figurată, sunt constrânşi să admită că decizia lor cu privire la faptul dacă o parte trebuie sau nu să fie luată figurat este doar o chestiune a propriei lor alegeri arbitrare şi nu este bazată pe vreun principiu de interpretare clar definit şi consecvent.
Lazăr în sânul lui. Vezi la v. 22. Dovezile textuale pot fi citate (cf. p. 146) pentru exprimarea ,,Lazăr odihnind în sânul lui”.