16:22 Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.
Dus de îngeri. Comparaţi Matei 24,31. Pentru principiile de interpretare a celor din Luca 16,25-31, vezi la v. 19. Ar trebui să fie reţinut că scopul parabolei este de a compara ocaziile vieţii acesteia şi folosirea lor, cu răsplătirile vieţii viitoare. Destinul este fixat la moarte şi oamenii trebuie să se folosească de ocaziile vieţii acesteia dacă urmează să se bucure de privilegiile celei viitoare.
Sânul lui Avraam. Un idiom iudaic tipic, însemnând ,,paradis”. În literatura veche iudaică Avraam e steuneori prezentat ca salutând pe oameni când intră în paradis. Isus vorbea de paradis ca un loc unde ,,mulţi” urmau să vină ,,de la răsărit şi de la apus” şi să ,,stea la masă cu Avraam” la ospăţul ,,Impărăţiei cerurilor” (vezi la Matei 8,11; Luca 14,15).
Cu privire la faptul că Isus este ,,în sânul Tatălui” vezi la Ioan 1,18. Cu privire la ,,a sta culcat în sânul” cuiva când era întins la ospăţ vezi la Ioan 13,23. Avraam era tatăl iudeilor (vezi Ioan 8,39.56) şi ei ajunseseră să aştepte de fapt mântuirea de la el şi nu de la Dumnezeu (vezi la Luca 16,24). Ei şi-l închipuiau pe Avraam ca salutând pe copiii săi în paradis, după cum, cam la fel, Petru este uneori prezentat acum ca salutând pe creştini la poarta cerului.
L-au îngropat. Aceia care susţin că naraţiunea aceasta este literală şi nu o parabolă ar trebui să ţină seama că, dacă omul bogat este literal şi corporal în chin, atunci Lazăr a fost dus în cer literal şi corporal. Totuşi, atât trupul lui Lazăr, cât şi al bogatului s-au întors în ţărână de unde veniseră (vezi Geneza 2,7; 3,19; Eclesiastul 12,7).